|
catisor
Membru
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 63
|
|
II.
Domnule Director,
Subsemnatul Subsemnata, Teodor/ Teodora Ardeleanu, cu domiciliul în Alba Iulia, pe Strada Stejar, la numărul 14, elev/ elevă în clasa a VIII-a, la Şcoala cu clasele I-VIII „(Petru Maior", vă rog să-mi aprobaţi înscrierea la cercul de dramatică de la „Clubul Copiilor".
Menţionez că solicit aceasta deoarece sunt pasionat/pasionată de arta dramatică.
Alba Iulia, 18.06.2007
Teodor/ Teodora Ardeleanu
Domnului Director al „Clubului Copiilor" Alba Iulia
III.
Fragmentul dat, din opera literară Niculăiţă Minciună de Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, prezintă o secvenţă în biografia unui personaj literar, Niculăiţă Gropescu, anunţat din primul enunţ al textului.
Scriitorul indică detalii semnificative referitoare la eroul căruia urmează să-i facă portretul. Precizează, pe de o parte ele¬mente care ţin de familia sa, faptul că este feciorul lui Andrei Gropescu, dintr-un sătuc, Manga, din comuna Măgura, pe de altă parte, enumera cu rapiditate patru trăsături ale lui Niculăiţă.
Prin locuţiunea adjectivală (băiat) cu judecată se precizează înţelepciunea personajului, prin adjectivele blajin la vorbă şi măsurat (în mişcări), blândeţea, firea echilibrată, iar adjectivul reluat sfios (şi nu ştiu cum să zic: dar sfios, ori prin urmare sfios) îl califică drept un copil timid. Autorul insistă pe această din urmă trăsătură, motivând prin aceasta, pe parcursul textului narativ, alte calităţi ale eroului.
Portretul personajului se constituie prin acumulare de trăsături. Modalităţile de caracterizare sunt cele specifice textului epic, respectiv cele directe (repere furnizate de autor, de către alte personaje, de personaj însuşi) şi cele indirecte (trăsăturile se desprind din acţiunile personajului, din gânduri, din mediul în care trăieşte). Dimensiunile portretului sunt dominant morale, existând doar un detaliu folosit ca element de ordin fizic (să vezi pe domnul învăţător că-i pune peste părul negru cununa de merişor.,.).
Ca reper temporal, naratorul selectează din biografia personaju¬lui perioada din copilărie a lui Niculăiţă. Compoziţional, fragmentul dat cuprinde trei secvenţe distincte, prima dintre ele oprindu-se la ipostaza de elev a lui Niculăiţă, cea de a doua, la relaţia lui cu tatăl său, iar cea din urmă, cu un caracter de fabulă, prezintă istoria unei posibile porecle date copilului.
Momentul premierii lui Niculăiţă dezvăluie trăsăturile morale ale copilului. Este conştiincios, silitor, perseverent, cu foarte bune rezultate la învăţătură, obţinând în toţi anii de şcoală primară premiul întâi.
Naratorul insistă pe reacţiilor martorilor la eveniment, părinţi, autorităţi, consăteni. Din perspectiva acestor personaje, Niculăiţă apare ca mândria şi măgulirea părinţilor, oamenii din sat înconjurându-l cu dragoste şi urându-i: Şi la mai mare! Este evidentă bucuria părinţilor în momentele descrise de narator pe un ton admirativ: Că, de! nu e lucru puţin, în ziua de Sîmpietru, în şcoala împodobită cu flori, s-auzi că strigă colo: „Premiul întâi cu cunună *- Gropescu Niculae...".
Fiind apreciat pentru firea sa aplecată spre carte, Niculăiţă nu este însă iertat pentru greşelile copilăriei, aşa cum apar în viziunea tatălui său unele fapte săvârşite de el. Pentru cei din jur, el pare ca un copil ciudat, neînţeles, interiorizat, surprinzându-i pe ceilalţi cu preocupările lui stranii. Atras de aspecte variate ale vieţii, neînţelese de unii sau de alţii, Niculăiţă zăboveşte deseori în faţa viermilor de mătase sau observă zborul vreunei vietăţi, uitând de treburile la care era pus.
Pentru caracterul lui curios şi reflexiv este aspru sancţionat de părinţi, fie cu bătaie: De câte ori nu l-a urecheat tat-su..., De câte ori a fost trezit de arsura unei nuiele..., fie cu înjurături arsura unei nuiele însoţită de o înjurătură... fie - lucru care-1 durea cel mai mult - cu batjocură: Că încet şi treptat a ajuns şi la batjocură... Timidi¬tatea eroului nu înseamnă o lipsă de personalitate: Ceea ce era mai greu de răbdat era batjocura, neavând curajul să se apere.
Rememorând un moment din copilăria lui Niculăiţă, care, prin formula iniţială într-o zi, cum stătea pe un scăunel..., trimite parcă la un timp de poveste, naratorul repunctează indirect trăsături ale personajului, precum firea iscoditoare, permanenta dorinţă de a cunoaşte, alimentate de o curiozitate fără margini. Este uimit de faptul că descoperă lucruri surprinzătoare şi în lumea necuvântă¬toarelor, de exemplu, strategia pisicii de a-şi prinde prada, o vrăbi¬uţă nevinovată, aceea de a o imita.
Impresionat de ceea ce văzuse, dorind să spună şi altora, va plăti pentru aceasta cu o posibilă poreclă pe care un vecin inventiv şi ironic, moş Grigore, i-o anticipează: Mă, o să-ţi scornească lumea o poreclă. O să te pomeneşti odată cu unul: „Niculăiţă Minciună" şi aşa o să rămâi... Este acuzat de minciună de acelaşi moş Grigore anulează istorisirea lui Niculăiţă, prin apelul la experienţa lui: Iaca, eu sunt de merg pe şaptezeci şi patru de ani, dar pisică să facă aşa din gât ca vrabia n-am auzit...
Porecla personajului se va confunda cu persoana acestuia, deoa¬rece autorul chiar îşi intitulează povestirea Niculăiţă Minciună.
Impresionează în fragmentul dat măiestria autorului de a con¬tura, cu economie de mijloace artistice, folosind naraţiunea, dialogul şi descrierea, un portret care rămâne ca un exemplu al firii mereu iscoditoare şi neînţelese a omului din toate timpurile.
Răspuns la 10 variante de subiecte pentru testare naţională 2007
3KB
|
|
vrea ji yo partea a II-a ji a IIIa
....va rog