|
weeedo
Membru nou
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 8
|
|
Buna ziua!va multumesc pentru ajutorul dumneavoastra,as dori sa ma ajutati cu niste teme pe care le-am primit la scoala  ,saptamana aceasta am tezele ,si am programul incarcat.O sa pun ceea ce am de facut pana marti ,si daca dumneavoastra puteti ar fi minunat daca a-ti reusi pana luni sa imi faceti macar o cerinta din toate  cat puteti dvs in functie de timpul disponibil.
Acesta este fragmentul din manual,pagina 177 ,AICI SE ARATA UN VOIEVOD MARE SI UN JDER MITITEL(Fragment din capitolul 2 al romanului Fratii Jderi)de Mihail Sadoveanu:"(..)Sunara trambiti.In prund,in dreptul sfintei manastiri,era un loc unde apa Nemtisorului fugea pe dedesubt.La acea trecatoare prea sfintitul Iosif se opri ca sa primeasca alaiul mariei sale.
Calaretii isi strunira caii,scanteind din coifuri platose.Maria sa privi o clipa imprejurimile.Copiii de casa grabira sa coboare,ca sa-i apuce faiele si scarile.Cand descaleca Domnu,intr-o singura miscare calaretii pusera piciorul la pamant.Alexandrel-Voievod,feciorul balan al Domniei,sari de-a dreptul din sa.Purta,ca si parintele sau,brocart de Venetia,gugiuman de samur si marochinuri.Trei boieri dintre cei mari,care insoteau pe stapan,adica portarul Sucevei,Bodea,Toma logofatul si Iuga postelnicul,isi lasara caii in mana slujitorilor si grabira la trecerea paraului.
Cantaretii soborului incepeau,cu glasuri destul de aspre,axion pentru slava mariei sale:"Cade-se sa te fericim...".
Voda Stefan,calcand atunci in al patruzecilea an al varstei,avea obrazul ars proaspat de vantul de primavara.Se purta ras,cu mustata usor caruntita,avea o puternica strangere a buzelor si o privire verde taioasa.Desi scund de statura,cei dinaintea sa,opriti la zece pasi,pareau ca se uita la el de jos in sus.
Pe cand suna inca axionul,vladica Iosif inainta,cadelnitand intre facliile diaconilor,apoi,primind sfanta Evanghelie de la cei care i-o purtau,o infatisa mariei sale ca sa-i sarute icoanele de smalt,asezate in chip de cruce.
Voda facu semnul crestinesc si saruta Evanghelia,apoi indemna printr-un mic semn,din ochi,pe coconul sau,sa savarseasca acelasi lucru.Poporul si dregatorii se aplecara adanc in fata slavitei fete a mariei sale.Prea sfintitul saruta mana cu pecetea de aur;Voda isi implini aceeasi datorie catra batranul staret.Indata medelnicerul sfantului locas pasi inainte,infatisand panea si sarea.Domnul franse o vita a colacului.Abia o atinse de buze si se puse in miscare cu pas viu.Prundul incepu sa sune de pasii cailor.Cum preasfintitul Iosif umbla greu in odajdii,Voda se opri zambind o clipa ,si porni iar mai domol,alaturi de calugar.
Vladica are barba inviersunata si trup incalat,se gandea Jderul cel mititel,razand in soare si iscodind cu ochii toate.Ar vrea sa graiasca,dar gafaie si nu poate.A bagat de seama si Alexandrel-Voda asta si,ca un dezmierdat ce este,isi ingaduie sa zambeasca,inturnand fruntea si privind soarele si imprejurimile.A dat cu ochii de Jderul cel mititel,care rade fara sfiala.Si-au legat o clipa privirile.Ionut intelege ca Sandrel isi aminteste de el ."Ii pare bine,isi urmeaza gandurile.Suntem de-o varsta.Am sa-i arat eu mestesugurile mele vanatoresti."
Cu miscare domoala,alaiul domnesc ajunse la portile sfintei cetatui.Acolo Voda se opri c-o usoara miscare de nerabdare,pipaindu-si locul sabiei la coapsa stanga si jungherul cu manunchi de fildes din dreapta cingatoarei.Spatarul al treilea Chiriac Sturza,care purta spata mariei sale,inainta grabnic,infatisandui-o.Era o spata dreapta,cu straja inflorita cu rubinuri,in chip de cruce.
-Prea sfintite,grai Domnul apropiindu-se de vladica Iosif;intra prea sfintia ta cu clerul in biserica,pana ce eu ma voi arata norodului.Vin si eu indata dupa asta,pentru cele de cuviinta.
Fara a astepta un raspuns,maria sa facu semn catra paicii care purtau de darlogi caii.Inaltandu-se in sa,Domnul primi spata in mana dreapta,ridicand-o o clipa asupra poporului ingenunchiat si tacut.Siragurile dintai pareau a nu cuteza sa ridice fruntile catra stralucitul chip al Domniei.Dupa naravurile viclene ale moldovenilor,insa,toti se sileau sa-l vada pe furis,strambandu-si grumazurile.
Domnul indemna din zabala calul alb,purtandu-l cativa pasi.
Privi multimea imbulzita si supusa,in medean,pana catra bolnita si la intrarile tuturor huditilor.Erau mai mult de douazeci de mii.Clopotele contenira;vibrarile mai plutira un timp peste tacere.
-Sa se ridice norodul,porunci maria sa,ca sa priveasca pe Domnul sau si pe fiul nostru Alexandru-Voda.
Ostenii descalecati,care stapaneau imbulzelile,repetara porunca;un murmur scurt se imprastie in miscari neregulate de vartej;
poporul se sui inn sus c-o miscare de val.Barbatii isi scuturara indarat pletele,femeile isi potrivira stergarele.Cateva neveste tipara de sfiala,vazand pe Voda in asemenea inaltime si sagetari de lumina.
-Noroadelor si crestinilor,zise iarasi stapanitorul,inaltand din nou pe langa tampla sa dreapta straja cu rubine a spatei;cunoasteti semnul Domniei mele carele se arata pentru legea lui Hristos-Dumnezeu si pentru randuiala acestui pamant al Domniei mele.Poftesc tuturor bine si bielsug;sa stie si cei de jos ca judetul nostru nu se va clati niciodinioara din cumpana dreapta poruncita noua de Cel care sta deasupra vietii si a mortii.
Imbulzelile apropiate ascultau cu uimire si infricosare aceste vorbe,trecandu-le indarat in paraie de murmure.Trei tipete infricosate izbucnira dintrodata;in acel loc,multimea se zvarcoli grabit.Erau tipete de femeie.Se dadu indata lamurire mariei sale ca ,de mare sfiala,in acea clipa o muiere a slobozit din maruntaiele ei un prunc.Voda zambi.
-De unde e acea muiere?
Oamenii se ferira,lasand partie pana acolo.Babe cu conci inalt si cu stergare o ocroteau;una din ele radica in soare pruncul infasurat in broboadele maicei lui.Alexandru-Voda rase,auzindu-i oracaitul.
Stefan Voda privi pe coconul sau cu asprime,insa numai o clipa,caci se intoarse iarasi zambind,spre norod,asteptand raspuns.
-E de la Draguseni,maria ta,dadu lamurire un batran nalt si ciolanos,facandu-si loc cu coatele.
Voda,aplecandu-si ochii spre el,il cunoscu numaidecat.
-Iti multamesc de raspuns,staroste Caliman.Vad ca ai venit sa-ti cunosti dreptatea.
-Am venit la porunca stapanului nostru,se fuduli cu multa umilinta Nechifor Caliman,bagand de seama uimirea celor din juru-i.
-Ai facut bine,staroste.Mai da-mi o lamurire.Dupa tipet nu pot cunoaste daca e prunc sau fata.
-E flacau,maria ta.
-Atunci sa fie finul nostru si numele lui sa fie Inaltare,dupa sfanta zi de azi.Sa mi-l infatisezi,staroste,la patruzeci de zile,cu tot cu mama lui si cu omul ei.Si pe acest prunc cu numele de Inaltare ti-l harazesc invatacel,sa-l faci vanator domnesc.
"
Cerinte:
Caracterizarea lui Stefan cel Mare ,structura fragmentului,rolul descrierii,portretul lui Stefan cel Mare,relatia sa cu Nechifor Caliman,relatia cu multimea,ce reiese din fragment,cum si-a creat relatia foarte apropiata cu poporul,tema acestui fragment,rolul arhaismelor.Acestea sunt cerintele.Daca puteti sa le faceti,va multumesc 
|
|
.Multumim pentru timpul pe care il petreceti daruindu-ne ajutor.Pe viitor mai pot apela la dumneavoastra?pe acest site?