Colectia de poze teme.3xforum.ro
Total 155 poze.

InapoiInainte

 
buna ziua! va rog frumos sa ma ajutati la comentarea ultimei strofe din poezia am legat de marinBuna ziua! Va rog frumos sa ma ajutati la comentarea ultimei strofe din poezia Am legat de Marin Sorescu! Nu reusesc sa formulez pentru a rezolvat ex 9 de la o varianta de bac! Va multumesc frumos!!!
01.04.201534.7KB
de al pagina 32 :d:d:d cum sa dai in mintea copiilorexercitiile de al pagina 32 :D:D:D
01.11.200830KB
asi dori un referat pentru volt alb va rog frumos am 3 zile sa-l scriu daca nu primesc nota 3 va rogasi dori un referat pentru volt alb va rog frumos am 3 zile sa-l scriu daca nu primesc nota 3 va rog trimitetimi ms inainte .........klaudia_pisicuta@yahoo.com =( :( :( :( :( :( :(
05.09.200833.8KB
- aici.Răspunsul - aici.
27.04.201320.2KB

 
bah suuper site shi ms ca ma ajutati sami scriu la romana clasa a 9-a nui asha ushoara la toti carebah suuper site shi ms ca ma ajutati sami scriu la romana clasa a 9-a nui asha ushoara Salutari la toti care ati contribuit :hi:
13.10.200939.2KB
va rog sa imi trimiteti pe e-mail rezumatul cartii copiii grant! :d va rog mult :rotfl: ultimava rog sa imi trimiteti pe e-mail rezumatul cartii copiii capitanului grant! :D va rog mult :rotfl:
03.09.20083.6KB
mah da la partea a iii-a trebuia rezumat nu :( varianta 5Mah da la partea a III-a trebuia rezumat nu caracterizarea personajului principal!....... :(
15.05.20073.8KB
hellooo:) varianta 2hellooo:)
17.05.200710.4KB

 
partea interior de otilia cazimir genului liric, poetei fiind exprimate în mod direct. suntPartea aIII-a Poezia Interior de Otilia Cazimir aparţine genului liric, trăirile, sentimentele poetei fiind exprimate în mod direct. Sunt prezente figuri de stil care conturează imagini vizuale, auditive şi dinamice. Pronumele şi verbele la persoana I sunt mărcile eului liric. Modul de expunere este descrierea. De o simplitate aparentă, poezia are ca idee poetică esenţială corespondenţa dintre cadrul exterior, cel al naturii autumnale, şi cel interior, intim, al casei, ambele fiind, de fapt, o reflectare a trăirilor interioare ale eului liric, măcinat de tristeţe. Acest sentiment este generat, pe de o parte, de sosirea toamnei, iar pe de altă parte, de regretul despărţirii de fiinţa iubită. Titlul poeziei, un substantiv nearticulat, Interior, acoperă subtil conţinutul ideatic al poeziei, sugerând tocmai corespondenţa dintre stările eului liric şi natură. Ideea se întăreşte, chiar din primul vers, prin prezenţa unui verb la modul imperativ, formă afirmativă {Rămâi!,..), reluat şi în ultima structură a poeziei, dând astfel dis¬cursului liric un caracter de monolog adresat. Punctele de suspen¬sie susţin, la nivelul punctuaţiei, exprimarea regretului că toamna aduce tristeţea despărţirii. Poezia capătă astfel o construcţie sime¬trică, păstrând acelaşi ton melancolic. Lirismul textului este accen¬tuat de folosirea pronumelor şi a verbelor la persoana I (-mi, am păstrat). Sentimentele eului liric sunt prezentate gradat, de la nedu¬merire (Rămâi!.../ Pe la ferestre a trecut un fulg...) la confuzie (Ascultă... oare ce s-aude?...) până la certitudine (Oglinda a cuprins odaia toată). Poezia, cu evidente note de pastel, conturează imaginea toamnei prin folosirea personificării, ca figură de stil dominantă a textului. Tabloul de natură se constituie treptat, de la înregistrarea primul semn al toamnei: Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintâi..., apoi Se-ntunecă..., Se uită Toamna în odaie/Şi-mi bate-n geam cu degete de ploaie, până la alungarea trecătorilor de pe stradă: Şi nu mai trece nimeni pe stradă. Se asociază pentru prezentarea toamnei elemente specific umane (Cu haina ruptă, plină de noroi, cu plete ude/ Se uită Toamna în odaie...), creionându-se un tablou în tonuri întunecate. Fereastra constituie bariera dintre cele două spaţii, cel exterior şi cel interior. Dublul epitet aburit şi transparent notează starea de confuzie pe care o trăieşte eul liric. Absenţa soarelui, simbol clasic al luminii, al strălucirii, notată de epitetul absent, dă indicii evidente că aspiraţia spre lumină, spre căldură sufletească, rămâne doar o speranţă. Cele două spaţii conturate în detaliu aşază elemente din cadrul naturii - fulgi, nori, ploaie, frig - alături de cele ale celui intim, al casei - fereastra, geamul. Focul, în reprezentarea sa magică învăl¬măşeşte pâlpâiri albastre/ Cu umbre nestatornice şi moi, se consti¬tuie într-un element care potenţează atmosfera. Prelungirea discretă exterior - interior transformă trăirile eului liric, dezvăluindu-i stările contradictorii sugerate de versurile: Se uită Toamna în odaie/ Şi-mi bate-n geam cu degete de ploaie./ I-e frig/ Şi a simţit, de-afară,/ Că-n suflet am păstrat un colţ de vară.... Structura finală împlineşte ideea centrală a discursului liric, prin înlăturarea speranţei că răcelii toamnei i se poate opune căldura su¬fletului, rămânând neputincioasă chemarea de a-i fi aproape fiinţa dragă: Oglinda a cuprins odaia toată/ în apa-i plumburie i-ngheţată/... Şi nu mai trece nimenea pe stradă... Biruit de tristeţe, eul liric se abandonează universului, într-un gest apropiat de cel al morţii: Afară ninge cu petale/De crizanteme artificiale... Imaginile artistice, realizate cu mare forţă plastică, compun un imaginar specific anotimpurilor reci. Domină vizualul, realizat prin prezenţa substantivelor fereastra, focul, ploaia, oglindă, pâlpâiri, noroi, a adjectivelor aburit, transparent, albastru, ruptă, plumburie, -ngheţată. Mişcarea în acest discurs liric este gradată, conducând spre exprimarea sentimentelor de regret, fiind construită prin folo¬sirea verbelor la indicativ prezent: se-ntunecă, ninge, nu trece, ninge. Aceste imagini se îmbină armonios cu cele auditive conturate tot verbal {asculta, s-aude, bate). Prin prezenţa descrierii ca mod de expunere se realizează perfect proiecţia stărilor eului liric în natura autumnală. Formula prozodică (cinci secvenţe strofice, cu număr variabil de versuri, cu diferite tipuri de rimă, inegale ca măsură) este în concor¬danţă cu trăirile eului poetic. Deşi poezia exprimă tristeţe, melancolie, regret, ideea lirică dez¬voltată poate fi acceptată ca un moment efemer al existenţei, care, odată traversat, va aduce, cu siguranţă, şi bucurie, şi împlinire.
28.05.200721.6KB
de departare f.s de apropiere f.s complement de apropiere f.s atribut pronume de apropiere f.s"acela"=pronume demonstrativ de departare f.s subiect "acesta"=pronume demonstrativ de apropiere f.s complement direct "acesta"=pronume demonstrativ de apropiere f.s atribut pronominal "acesta"= pronume demmonstrativ de apropiere f.s complement direct "aceleas"=adjectiv pronominal demonstrativ f.s atribut adjectival :)
13.06.201141.6KB
plizz si io vreau ex 1 2 si 3 :(( le vreau si io pana diseara homo ludens aditura art clasa a 9plizz si io vreau ex 1 2 si 3 :(( le vreau si io pana diseara
22.11.20096.4KB
am facut si io varianta asta si nu prea merge ,fara suparare mestermare ,am facut si io varianta asta si nu prea merge ,fara suparare mestermare ,"nu zabovesc" cel mai bine merge "nu ezita".Eu la 11 am gasit "Li-e ruşine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,/ Pentru noi prea simpli părinţi".Iar la 13. Locuţiunea adverbială de obicei sugerează ideea că părinţii, deşi fac orice pentru copiii lor, nu îi deranjează, nu îi incomodează cu problemele lor. Acuma la 13 nu sunt prea sigura da mi-am spus si eu parerea:D :dinti:
19.05.20073KB

 
partea a din povestirea drum la moş anania, de mihail sadoveanu, fragmentul dat are caPartea a III-a Selectat din povestirea Drum la moş Anania, scrisă de Mihail Sadoveanu, fragmentul dat are ca temă conturarea portretului pădura¬rului sensibil, inimos şi devotat muncii sale. în firul epic, apar trei personaje: pădurarul, Damian Puşcaşul şi naratorul-personaj. Implicarea naratorului în acţiune este reliefată prin verbe la persoana I: pornii, mi s-apărut, aveam de mers. După cum se reflectă şi în titlu, Anania este personajul principal, atenţia citiorului fiind captată de atitudinea impunătoare şi de comportamentul prietenos al acestuia pe tot parcursul fragmentului. Calităţile sale sunt evidenţiate atât prin mijloace de caracterizare directă, cât şi prin mijloace de caracterizare indirectă. încă de la început, naratorul precizează ocupaţia lui moş Anania: pădurarul statului. Chiar dacă este în vârstă (idee desprinsă încă din titlu prin substan¬tivul moş), impune prin aspectul exterior, prezentat tot în mod direct, prin descriere: Priveam trupu-i nalt şi spătos şi pletele-i albe ca omătul. Mustăţile-i erau albe ca şi pletele. Epitetele nalt şi spătos, precum şi comparaţiile conturează parcă tipul înţeleptului legendar (aceeaşi sugestie fiind dezvăluită şi prin metafora din structura ieşi în prag portarul cetăţii). Semnificativă este apoi culoarea albă, asociată zăpezii, care pune în valoare sufletul curat, neîntinat de rău, al pă¬durarului. Aşadar, trăsăturile exterioare scot în evidenţă şi câteva dintre trăsăturile lui morale. în ciuda vârstei, dovedeşte profunzime şi agerime intelectuală, calităţi care i se citesc în privire: Obrazu-i era ras proaspăt şi ochii aveau o lucire vie şi neagră. ÃŽn drum spre casa pădurarului, Damian Puşcaşul, prietenul narato¬rului, reflectează asupra altor calităţi ale eroului. Dragostea pentru lo¬curile în care trăieşte este pusă în lumină de către acesta prin epitetul metaforic om vechi de pădure care sugerează admiraţia sa privind îndelunga activitate a lui Anania. Trăind printre brazi, printre stânci, în locuri depărtate, a ştiut să protejeze pădurea şi a obţinut încrederea celor mari în munca sa. Aceasta este semnificaţia inversiunilor: bun pădurar şi meşter vânător, însoţite de enumeraţie şi de repetiţie: Unde a fost un urs, el l-a ştiut; unde-a trecut un cerb, el i-a găsit urma. Firea caldă şi primitoare a bătrânului om de munte este dezvălu¬ită atât în mod direct, din cuvintele naratorului, cât şi în mod indirect, din fapte şi din vorbe. Astfel, prin epitetul prietenos şi prin verbe la imperfect, naratorul arată cât de bine au fost primiţi întotdeauna la casa lui: ne făcea un foc zdravăn, ne întindea otavă şi lăvicere şi-şi scula baba ca să ne ospăteze. Admiraţia şi dragostea pentru pazni¬cul munţilor este relevată prin adjectivul pronominal posesiv, persoana I plural, din structura: Era moş Anania al nostru.... forma de plural evi¬denţiind căldura cu care este privit de toţi cei care îl cunosc. Ospitalitatea ce-1 caracterizează transpare şi în mod indirect din atitudinea lui şi din vorbele cu care îi primeşte: Aha! Bine-aţi venit!... Dialogul dintre cei trei este elocvent în privinţa devotamentului eroului pentru munca sa şi a dragostei pentru vietăţile pădurii. Bătrânul Anania este o fire sensibilă, simte pulsul pădurii, se bucură de frumu¬seţile ei şi trăieşte în consonanţă cu aceasta. Ultima replică a pădu¬rarului conturează tocmai relaţia armonioasă cu universul tainic al înălţimilor: luna-i plină şi pădurea tace. Iaca aşa ies nopţile ş-ascult. Avem şi noi bucuriile noastre când învie şi se încheie codrul, da, iarna-i cu nelinişte, cu mare singurătate... Compararea sălbăticiunilor plăpânde cu nişte fraţi demonstrează sensibilitatea lui, vizibilă şi din felul lui de a vorbi. Anii adunaţi în argintul tâmplelor îi dau calm şi echilibru, dar, ca orice om, trăieşte regretul trecerii timpului şi meditează cu nostalgie asupra îmbătrânirii fiinţei în raport cu eternitatea naturii: Ia şi noi ne petrecem vremea noastră şi scădem şi îmbătrânim, iar muntele creşte! îl suim tot mai greu... Pădurea-i tot tânără. Toate calităţile lui moş Anania (ospitalitatea, sensibilitatea, dra¬gostea pentru pădure şi pentru „locuitorii" ei paşnici) sunt accentuate în relaţia cu cei doi călători. Modul în care îi primeşte târziu în noapte demonstrează că aceştia îi sunt prieteni vechi şi că se bucură de venirea lor. Plăcerea de a vorbi despre împărăţia tăcerii în care vieţuieşte se desprinde şi din invitaţia pe care i-o face naratorului de a ieşi oleacă pe-afară. Grăind domol, pătrunde parcă nu numai tainele pământului, ci şi pe ale cosmosului {luna-i plină şi pădurea tace) şi uită de sine, contopindu-se cu singurătatea depărtărilor. „Muţenia" interlocutorului nu este decât un semn de admiraţie pentru „păstorul" cel înţelept şi sensibil al ţinutului de basm pe care îl stăpâneşte. Depărtările tainice par desprinse dintr-o poveste. Păzită de munţii cei înalţi, casa lui moş Anania oferă siguranţă: Mi s-a părut că ajung la o cetate de piatră. Descrierea locurilor prin intermediul unor meta¬fore creează impresia unui spaţiu sacru, impunător prin strălucirea omătului imaculat: în lumina zăpezii, o căsuţă abia se zărea. Apariţia unei fiinţe asemănătoare celor din basm (Un lătrat iute începu să sune după o uşă: parcă era căţeaua din poveste, cu dinţi de fier şi cu măsele de oţel.) intensifică impresia de pătrundere într-un spaţiu plasat la graniţa dintre real şi imaginar. ÃŽntr-un asemenea ţinut, bătrânul întruchipează imaginea unui per¬sonaj legendar. Sensibil, prietenos, priceput şi trăitor în singurătate, moş Anania este tipul pădurarului devotat, stăpân al înălţimilor pe care a ştiut dintotdeauna să le ferească de răutăţile oamenilor.
28.05.200721.6KB
rezolvare varianta 5 2007 :hi: varianta 5 2007Rezolvare varianta 5 Bacalaureat 2007 :hi:
25.11.20098.7KB
subiectele de la clasa a 2 teză clasa a vii-a semestrul ii, 2007-2008Subiectele de la clasa a VII-a Pagina 2
13.05.200838.1KB
ii. dau si eu un exemplu aici...va place bine nu va place cu atat mai bine:p - alo! salut! suntII. DAU SI EU UN EXEMPLU AICI...VA PLACE BINE NU VA PLACE CU ATAT MAI BINE:P - Alo! Salut! Sunt George/ Georgiana. - Bună! - Ştii, n-am putut veni azi la şcoală, am fost la un control medical. - Chiar ne întrebam ce s-a întâmplat cu tine, nu e stilul tău să chiuleşti. - Am avut o problemă, dar s-a rezolvat cu bine. - Mă bucur că e totul în regulă. - De fapt, am sunat cu un scop. Vreau să aflu ce aţi făcut la scoală, să văd cum pot recupera ce am pierdut. - ÃŽţi spun imediat. La limba română am discutat despre subordonata atributivă, iar doamna profesoară ne-a dat vreo două exerciţii drept temă. Ora următoare, geografie. Cei care dau testarea la geografie au avut un test. - Şi cei care dau la istorie? - Nu, ei au fost ascultaţi la hartă. Trebuie să pregătim lecţia despre Podişul Transilvaniei pentru data viitoare. - La celelalte ore ce s-a mai întâmplat? - Păi, fiecare profesor a mers mai departe, trebuie să-ţi iei caietele de la mine. - ÃŽn regulă, pot trece diseară? - Bineînţeles. Te aştept. - Bine. Pa, ne vedem mai târziu. - La revedere!
19.05.20073KB

 
partea 18.06.2007 de testare mă bucur că amândoi l-am trecut cu bine şi ne putemPartea aII-a Predeal, 18.06.2007 Dragă Daniela, Examenul de testare naţionala aparţine trecutului! Mă Bucur că amândoi l-am trecut cu bine şi ne putem bucura de vacanţă. Sper că te-ai întors de la bunici şi că „savurezi" zilele frumoase de vară. Mă aflu de câteva zile la Predeal, la Andrei, prietenul meu din copilărie, despre care ţi-am mai vorbit adesea. Aerul de munte şi locurile frumoase de aici mă fac să mă simt bine. Andrei este un prieten deosebit de amabil, nu mă plictisesc nicio clipă în preajma Cui. Este foarte talentat la pictură şi ieşim adesea în oraş sau în împrejurimi pentru a găsi locuri interesante ce merită a fi „eternizate" prin măiestria lui. Ochii lui negri caută cu neobosită curiozitate cele mai inedite peisaje şi obiecte. Ştiu că le „scanează", ca apoi să Ce redea viaţă în tablouri pictate cu multă migală şi concentrare. Andrei este nu numai talentat la pictură, ci este şi un fascinant partener de conversaţie. Zilele trecute mi-a vorbit cu atâta drag şi recunoştinţă despre profesorul Cui de desen din şcoala. Lui îi datorează descoperirea talentului pentru pictură şi premiul I, câştigat la concursul judeţean „Mirajul culorilor". Cred că ţi-am mai spus că Andrei nu prea era „omul şcolii", nu îi plăcea şcoala în mod deosebit. Dar, de când profesorul de desen a venit în şcoala lui, lucrurile s-au schimbat. Deşi este foarte tânăr, acest profesor l-a fascinat prin blândeţea vocii şi, mai ales, prin răbdarea pe care o acordă fiecărui elev în parte, încercând să îi ajute pe elevi să descopere mirajul culorilor. „Lumea din jur este mai frumoasă dacă cineva îţi arată cum s-o priveşti", mi-a spus Andrei. Profesorul l-a încurajat, i-a dat încredere în el, apreciindu-i mereu lucrările. Aşa că, acum două luni, a participat la un concurs internaţional de pictură şi., a câştigat premiul I. La înmânarea premiului, Andrei a rostit câteva cuvinte de mulţumire adresate pro¬fesorului său, subliniind faptul că nu succesul îl bucură cel mai mult, ci faptul că şcoala a devenit un loc unde merge acum cu interes şi cu plăcere. Vezi şi tu ce important este să întâlneşti în viaţa de elev profesori deosebiţii Sper să avem şi noi parte la liceu de astfel de profesori pe care să nu-i putem uita! ÃŽţi doresc în continuare vacanţă plăcută şi sper să ne revedem după ce mă întorc acasă. Te îmbrăţişez cu drag, Mihai/Mihaela
28.05.200721.6KB
:hi: :hi:
07.10.200824KB
subiectele de la clasa a 2 teză clasa a vii-a semestrul ii, 2007-2008Subiectele de la clasa a VIII-a Pagina 2
13.05.200840.9KB
partea i a. 1. în silabe: o-glin-da, cuvânt cu sens propriu: ferestre; sens figurat: un cuprins,Partea I A. 1. Despărţirea în silabe: tran-spa-rent, în-văl-mă-şeş-te, o-glin-da, a-fa-ră. 2. cuvânt cu sens propriu: ferestre; sens figurat: un colţ 3. cuprindere, cuprins, necuprins 4. Valoarea morfologică a cuvintelor: că - conjuncţie subordonatoare; suflet - substantiv comun; colţ - substantiv comun; de - prepoziţie simplă 5. Alcătuirea propoziţiei indicate: Stătea lângă o umbră. 6. Atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal: toată {odaia toată') 7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: Afară - complement circumstanţial de loc; cu ninge - predicat verbal; artificiale - atribut adjectival; nimenea - subiect simplu. 8. Propoziţia subordonată completivă directă: Că-n suflet am păstrat un colţ de vară... 9. Alcătuirea frazei indicate: Am sosit repede,/1 cu toate că afară plouă. /2 B. 10. Măsura ultimului vers este de 11 silabe. 11. Se-ntunecă - imagine vizuală 12. personificare - Se uită-afară florile din glastre... 13. sentiment de teamă, generat de singurătate. 14. Titlul poeziei sugerează ideea că între spaţiul exterior - natura, cel interior, mate¬rial - o cameră şi cel sufletesc - al eului liric se realizează o corespondenţă. Toamna aduce, în viziunea eului liric tristeţe, teamă, însingurare, dorinţa ca fiinţa iubită să-i fie aproape.
28.05.200721.6KB

 
vreau si eu rezumatu la copii grang partea a doua :nod: :nod: ultima carte citita...vreau si eu rezumatu la copii capitanului grang partea a doua :nod: :nod:
11.06.200721.5KB
danubadanuba
10.04.20106.6KB
de mai jos. tema 26 - cuvantRezolvă exerciţiile de mai jos.
18.06.201125.2KB
as vrea si eu va rog frumos ex.2 pag 87 din manualul art...pls :) ''ciocoii vechi si noi cap.xvAS vrea si eu va rog frumos ex.2 pag 87 din manualul art...pls :)
12.02.201225.2KB

 
ma pute-ti ajuta va rog =( =( cu 5 la 12 din aditura art clasa a 9-a ma pute-ti ajuta va rog =( =( cu exercitiile 5 la 12 din aditura ART clasa a 9-a
03.10.200941.2KB
decat sa va certati mai bn a-ti pune mana toti la varianta 15 tn 2007decat sa va certati mai bn a-ti pune mana toti la treaba!!:P:P
16.05.20073.8KB
de mai jos. tema 25 - antonimeRezolvă exerciţiile de mai jos.
18.06.201144.2KB
evaluarea de comunicare orală în limba în cadrul examenului de 2011 proba a de evaluare a deEvaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română în cadrul examenului naţional de bacalaureat 2011 Proba A Introducere Proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română, reprezintă cadrul de evaluare a competenţelor de receptare şi de producere a mesajului - în formă scrisă, având ca suport diverse tipuri de text, în conformitate cu programa şcolară, şi în formă orală, ca tipuri de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ), cu valorificarea achiziţiilor dobândite la disciplina Limba şi literatura română. Proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română are ca finalitate evaluarea competenţei de comunicare/ exprimare orală într-o situaţie de comunicare specifică, precis determinată. Structura probei Subiectul de examen conţine un text suport cu următoarele caracteristici: • acoperă o gamă cât mai variată de tipuri de texte care să stimuleze interesul pentru lectură; • are un caracter autentic, posibil a fi întâlnit în viaţa de zi cu zi; • constituie un decupaj semnificativ şi de sine stătător, de 160-230 de cuvinte (cu o marjă de 5-10%, reprezentând intervalul necesar înţelegerii mesajului textului), suficient pentru îndeplinirea cerinţelor de evaluare formulate; • se înscrie în reperele precizate de programa de examen şi de curriculumul naţional; • este text literar sau nonliterar, "la prima vedere". Textul suport este însoţit de itemi semiobiectivi de tip întrebare structurată, cu referire atât la situaţia de comunicare, cât şi la tema/ mesajul textului dat. Competenţe de evaluat În cadrul probei A se evaluează următoarele competenţe: - înţelegerea textului - exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere - organizarea discursului - adaptarea la situaţia de comunicare - utilizarea limbii literare Nivelurile de competenţă sunt descrise în Grila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română, prin descriptori calitativi, organizaţi în mod progresiv care permit evaluarea globală, adecvată scopului criterial al evaluării competenţelor lingvistice. Precizări privind evaluarea probei Instrumentul normativ al evaluării competenţelor lingvistice de comunicare orală este Grila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română, pe baza căreia se evaluează proba.
29.07.201151.9KB

 
partea i (48 de puncte) a. limba cuvintelor în silabe: bol-tit, bas-me, o-dih-na. 4 puncte 2.Partea I (48 de puncte) A. Limba română 1. Despărţirea cuvintelor în silabe: bol-tit, bas-me, des-fă-cu-te, o-dih-na. 4 puncte 2. Cuvintele din text care conţin diftongi: soarele, fagurii, miere, meu, eu, toamnă, reţii, mea, comoara, viei, ei, vrea. 4 puncte 3. Termeni din familia lexicală a adjectivului galben: gălbenuş, gălbui, gălbejit, a îngălbeni, îngălbenit, îngălbenire etc. 4 puncte 4. Adverb de timp: azi; interjecţie: o. 4 puncte 5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: desfăcute - adjectiv provenit din verb la participiu/ adjectiv participial; uşor - adverb de mod; de - prepoziţie simplă; mea - adjectiv pronominal posesiv. 4 puncte 6. Alcătuirea enunţului indicat: M-am gândit la mărul (complement indirect) de aur toată noaptea./ Mărului nu i-o fi frig în timpul iernii? 4 puncte 7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: odihna - subiect; ei - atribut pronominal genitival. 4 puncte 8. Transcrierea propoziţiei subordonate completive directe: să mă reţii. 4 puncte 9. Exemplu de răspuns: Cine vrea să înţeleagă un tablou/1 priveşte cu atenţie fiecare detaliul2 care îi atrage atenţia./3 (propoziţie subordonată subiectivă) 4 puncte B. ÃŽnţelegerea textului 10. Măsura celui de al doilea vers din fragmentul citat este de 14 silabe. 2 puncte 11. Transcrierea unui vers/ a unei structuri care conţine imagini vizuale: soarele azi galben ca fagurii de mere, în jurul meu se-nchide un măr boltit de mere, cerul cu ape neschimbate. 2 puncte 12. în versul O, pom vrăjit de toamnă, nu poţi să mă reţii poate fi identificat un epitet personificator şi o personificare. 2 puncte 13. Fragmentul aparţine unei opere lirice, deoarece transmite în mod direct senti¬mentele de admiraţie faţă de frumuseţea naturii; se pot identifica mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric. 2 puncte 14. Versul Privesc în gol la cerul cu ape neschimbate conţine o imagine vizuală şi sugerează spiritul contemplativ al celui care trăieşte bucuria de a gusta rodul toamnei şi care surprinde inerţia cerului, ale cărui „ape" par nemişcate. 4 puncte Partea a II-a (10 puncte) Redactarea unei scrisori cu impresii de vacanţă. Exemplu de răspuns: Pajiştea, 18.06.2007 Dragă Ana, Iată-mă în sfârşit departe de lumea tumultuoasă a oraşului, departe de emoţia examenelor şi de tristeţea despărţirii de colegii mei de clasa. De trei zile mă aflu la bunicii mei din partea mamei, în Pajiştea, un sat deosebit de liniştit, situat într-o zonă de deal Vacanţa petrecută la Pajiştea este întotdeauna o mare bucurie pentru mine. Sunt răsfăţatul bunicilor şi asta spune multe. De trei zile, de când am sosit, mi se fac toate poftele. Nu numai că bunica m-a aşteptat cu plăcintă cu mere, specialitatea ei şi preferata mea, dar bunicul mi-a cumpărat o undiţă nouă, ştiind că sunt pasionat de pescuit. Fiindcă vin aici în fiecare an, fireşte că mi-am făcut foarte mulţi prieteni. Ieri, cu băieţii şi fetele din vecini, am pornit într-o plimbare pe colinele din jurul satului şi am rămas uimit de cât de frumos se vede satul de pe una din culmile dealului pe care eu, în copilărie, îl asociam cu Olimpul. Bietul Olimp din Pajiştea! E un deluşor oarecare, dar atunci mi se părea foarte înalt, fiindcă eram obişnuit doar cu înălţimea balconului Voi rămâne la bunici până săptămâna viitoare, când ai mei vor veni să mă ia ca să plecăm la mare pentru zece zile. Te sărut şi abia aştept să ne revedem, chiar dacă numai pentru câteva ore. Cu drag, fostul tău coleg de bancă, Emil Partea a III-a (32 de puncte) Motivarea faptului că o operă literară studiată este o nuvelă: Popa Tanda de Ioan Slavici. Variante de texte suport: Două loturi de I.L. Caragiale, Dincolo de nisipuri de Fănuş Neagu, Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi. Exemplu de răspuns: Ipoteza Fraza de susţinere: • definiţia speciei • precizarea a patru trăsături ale speciei Exemplificarea unei caracteristici a nuvelei: obiectivitatea naratorială Exemplificarea unei alte caracteristici a nuvelei: • existenţa unui singur fir epic • prezentarea pe scurt a subiectului • prezentarea personajului, prin raportare la două situaţii reprezen¬tative. Exemplificarea unei alte caracteristici a nuvelei: • conflictul puternic Exemplificarea unei alte carac¬teristici a nuvelei: importanţa personajului Concluzia Opera literară Popa Tanda de Ioan Slavici este o nuvelă construită pe ideea că faptele şi nu vorbele conferă valoare vieţii şi are un evident caracter moralizator. Prin definiţie, nuvela este o specie a genului epic cult în proză, cu dimensiuni între cele ale schiţei şi ale romanului, cu un singur fir narativ şi o construcţie riguroasă, cu un conflict concentrat care implică un număr redus de personaje. O altă trăsătură a nuvelei o reprezintă obiectivitatea, ce caracterizează atât modul de relatare a întâmplărilor, cât şi naratorul. Acesta intervine relativ puţin, prin consideraţii personale, iar descrierile sunt minime. Se acordă, de obicei, o importanţă mai mare caracterizării complexe a perso¬najelor decât acţiunii propriu-zise. Ca orice nuvelă, opera literară Popa Tanda este o creaţie epică, atitudinile şi convingerile scriitorului faţă de menirea fiinţei umane fiind transmise în mod direct, prin intermediul naratorului, şi indirect prin acţiune şi personaje, dar naratorul nuvelei se caracterizează prin obiectivitate, el retrăgându-se pe cât poate din text. ÃŽn opera Popa Tanda perspectiva naratorului asupra faptelor este obiectivă şi acesta intervine relativ puţin în actul narării prin consideraţii personale: Nu e bine să fie omul aşa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap sau prin adresare directă: Cine ştie ce vrea să zică popă în Sărăceni? Naraţiunea este realizată la persoana a III-a şi conţine un singur fir epic, ceea ce este o altă caracteristică a nuvelei. Acest fir epic urmăreşte destinul părintelui Trandafir, preotul din Sărăceni. în si¬tuaţia iniţială este prezentat protagonistul acţiunii, preotul Trandafir, fiul dascălului Pintilie din Butucani, bun sat şi mare, cu oameni înstăriţi. Secvenţa expozitivă are rolul de a preciza nu numai genealo¬gia personajului, ci şi trăsăturile sale, atât calităţile omului cu vocaţie pentru meseria sa, cât şi defectele, severitatea morală şi faptul că spunea lucrurilor pe nume prea de-a dreptul, prea verde făţiş. Sătenii din Butucani, nemulţumiţi de atitudinea tranşantă a preotului, ape¬lează la protopop, iar acesta îl mută în Sărăceni. Mutarea părintelui din Butucani în Sărăceni reprezintă cauza care modifică situaţia iniţială şi produce desfăşurarea acţiunii, ce ilustrează încercările in¬sistente ale preotului de a schimba soarta poporenilor săi. Locul în care ajunge este defavorizat şi de poziţia geografică, dar şi de atitu¬dinea sărăcenenilor, care refuză munca. Părintele Trandafir este afec¬tat şi el de sărăcia oamenilor şi îşi propune să schimbe situaţia, predicând oamenilor despre datoria de a munci pentru a avea o viaţă frumoasă. Oamenii sunt impresionaţi de noul preot, dar renunţă să mai meargă la biserică. Părintele Trandafir apelează la alte metode, fiecare fiind însă sortită eşecului: merge pe la casele oamenilor şi-i sfătuieşte, apoi îi batjocoreşte şi îi ironizează pentru lenea lor. Enoriaşii califică acţiunile preotului drept tândăleală şi-1 poreclesc Popa Tanda. Sărăcia îi afectează din ce în ce mai mult propria familie, ceea ce îl face pe preotul Trandafir să se gândească la sine şi începe să se preocupe de propria gospodărie. Rezultatele muncii sale ajung să-i impresioneze pe sărăceneni, iar influenţa faptelor preotului se propagă din aproape în aproape, rând pe rând sărăcenenii luându-1 pe preotul lor drept model. Depăşirea situaţiei dificile este marcată de momentul fericit din casa preotului, în ziua de Rusalii, când eforturile sale se concretizează în plan material. Situaţia finală este plasată la distanţă în timp, peste decenii, şi înfăţişează un tablou fericit care are în centru familia numeroasă a preotului Trandafir, în atmosfera armonioasă a unui sat prosper: Sărăcenii. Ca în orice nuvelă, şi în opera literară Popa Tanda se dezvoltă un conflict. Acesta este dublu, fiind exterior: între preot şi sărăceneni şi interior, între dorinţele preotului şi neputinţa de a le îndeplini, ceea ce îl va face în cele din urmă să intre în biserică asemeni oricărui cre¬dincios şi să ceară sprijin divinităţii. Conflictul exterior se datorează atitudinii tranşante a preotului şi faptului că e perceput ca o persoană din afara comunităţii, sărăcenenii intrând în conflict cu acesta pentru modul în care se comportă: tăndăleşte, îi ironizează, îi batjocoreşte. Este evident că accentul nu cade pe acţiune, ci pe caracterizarea complexă a personajului principal, preotul Trandafir. Acestuia îi sunt evidenţiate, prin caracterizare directă şi indirectă trăsăturile mo¬rale, calităţile şi defectele, fiind prezentat în evoluţie, de la statutul de persoană neacceptată de comunitate până la cel de model, ceea ce îi conferă o aură de sacralitate. Din multitudinea trăsăturilor care reies din caracterizarea indirectă, cele reprezentative sunt severitatea mora¬lă, insistenţa, ambiţia şi hărnicia. Severitatea morală reiese din limbajul personajului, el apelând la ironie, batjocură şi la ocară ca strategii pentru a-i schimba pe sărăce¬neni. Astfel, unuia care are acoperişul stricat îi spune: Măi, dar isteţ om mai eşti tu! şi prin vârful casei ai ferestre. Tare iubeşti lumina şi sfântul soare! Insistenţa, care se împleteşte cu severitatea morală, reiese din atitudinea personajului. El nu se dă bătut cu una cu două, ci încearcă să-i convingă pe sărăceneni de binefacerile muncii, mergând ori pe unde aceştia se aflau: La câmp dai de popa, la deal dă popa de tine, mergi la vale, te întâlneşti cu popa...trebuie să fugi din sat dacă voieşti să scapi de popa. Faptul că este insistent îi aduce porecla de popa Tanda, pentru că sărăcenenii văd în această alergătură a preo¬tului, o tăndălitură, o pierdere de vreme. Atât porecla, cât şi prenu¬mele personajului sunt mijloace indirecte de caracterizare. Prenumele personajului este la rândul său simbolic, nefiind des întâlnit în spaţiul rural din Ardeal. Substantivul propriu Trandafir provine de la denumirea florii cunoscute nu numai prin frumuseţe, ci şi prin ţepii ei. Severitatea morală a preotului e simbolizată de ţepii trandafirului, însă frumuseţea sufletească este cea care iese totuşi în evidenţă. Din faptele şi gândurile personajului derivă ambiţia acestuia, care îl va face să se transforme şi să se realizeze material: îşi puse dar de gând ca s-o ieie precum se face, să facă din nevoie drag şi să stea bucuros în Sărăceni. în ciuda eşecurilor, părintele nu îşi pierde speranţa şi cere ajutor lui Dumnezeu. Ambiţia se împleteşte cu hărnicia, preotul conştientizând că pentru a-i schimba pe ceilalţi trebuie să se schimbe mai întâi el. Astfel, mai întâi îşi zugrăveşte casa, apoi repară aco¬perişul şi îşi face poartă. Apoi, seamănă porumb şi îşi face straturi, iar în cele din urmă începe să împletească lese pe care le vinde în târg şi câştigă bani cu care întâmpină aşa cum se cuvine Rusaliile. Influenţa sa asupra celor din jur se propagă din aproape în aproape, primele persoane care devin receptive la iniţiativa preotului fiind Cozonac, clopotarul, şi Marcu Florii Cucului, ca apoi întreg satul să aplice modul de viaţă al preotului. ÃŽntrunind toate trăsăturile speciei - operă epică, caracterizare complexă a personajelor, obiectivarea naratorului, conflict puternic - opera literară Popa Tanda de Ioan Slavici se dovedeşte a fi o nuvelă.
16.05.20073.8KB
ii. apus de soare era vară. eram cu prietenii într-o la munte. în fiecare zi, spre porneamII. Apus de soare Era vară. Eram cu prietenii într-o tabără la munte. în fiecare zi, spre seară, porneam către cel mai înalt vârf de lângă cabană. De acolo, vedeam împrejurimile în toată splen¬doarea lor. Ne simţeam ca nişte domnitori ai munţilor impunători. Domol, ajungea până la noi cântecul adormitor al râului ce şerpuia printre văile pline de taine. Unde, oare, şi-o fi ducând neobositele ape? Câtă armonie era în jur! Lumina roşiatică a soarelui aprindea parcă cerul, oglindit în apele unui lac, străjuit de brazi falnici. în undele lui mărunte, tremurau câţiva norişori cu forme ciudate. Şoaptele vântului călător peste păduri sporeau misterul acelor clipe. într-un brad bătrân de lângă noi, câteva păsărele ciripeau tot mai stins, căutându-şi cuibul călduţ. De după vârfurile munţilor, alţi nori alburii urcau domol spre înălţimi, prinzându-se într-un dans ciudat. Undeva, în depărtare, se vedea luna care se pregătea de obişnuita călătorie prin văzduh. Urma să-şi reverse lumina rece peste pământul adormit pentru a alunga umbrele ciudate ale întunericului. Pe nesimţite, cerul roşu îşi îmbrăcase o nouă haină de nuanţe albăstrii pe care o mână nevăzută presăra mereu steluţe tremurătoare. Răsfrângerile lor sclipitoare ne umpleau inima de bucurie. încetase şi vântul. Noi tăceam de teamă ca acele clipe de unică măreţie să nu dispară. Parcă eram în paradis.
16.05.20073.8KB
de de lucian blaga, genului liric, deoarece ideile şi poetului sunt exprimate în mod direct.III. Poezia Cărăbuşul de aramă, scrisă de Lucian Blaga, aparţine genului liric, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele poetului sunt exprimate în mod direct. Vocea autorului în text este repre¬zentată de eul liric. Acesta are, la nivelul textului, mai multe mărci lexico-gramaticale; limbajul este expresiv, cu multe figuri de stil şi imagini artistice, prin intermediul cărora eul liric îşi exprimă sentimentele şi trăirile provocate de contemplarea unui cărăbuş vara. Caracterul liric al textului este evidenţiat şi prin structurarea acestuia în mai multe catrene. Este valorificată astfel muzica¬litatea limbajului realizată prin elementele de prozodie: rima imperfectă, măsura de 8 silabe şi ritmul trohaic. Vocea eului liric se remarcă prin verbe şi pronume la per¬soana I, plural (să-l luăm în seamă, să ne ducă fericirea). Apare şi pronumele personal, la persoana a II-a singular (ţi), ceea ce presupune implicarea cititorului. De asemenea, prezenţa eului liric este evidenţiată prin interogaţii retorice (Mişcă? Stă să-nchege gânduri?/ Se destinde? Se descalţă?), care accentuează dorinţa eului poetic de a pătrunde tainele lumii din jur. Limbajul este sugestiv, existând figuri de stil şi imagini artis¬tice, prin intermediul cărora eul poetic îşi exprimă gândurile, senti¬mentele şi trăirile. Astfel, metaforele, comparaţia, personificările şi interogaţiile retorice conturează un tablou de natură fermecător, având ca temă contemplarea unui cărăbuş vara. Focalizarea atenţiei pe imaginea acestei gâze este dezvăluită încă din titlu: Cărăbuşul de aramă. Epitetul metaforic (de aramă) surprinde, în special, culoarea castanie/ roşiatică a gâzei care-şi începe alergătura prin lume în luna mai şi nu oboseşte până spre mijlocul verii. Prin intermediul descrierii, se fixează decorul torid al verii. Imaginile artistice vizuale, dinamice şi auditive, aparţinând atât planului terestru, cât şi planului cosmic, reliefează atmosfera speci¬fică acestui anotimp. încă din primul vers, se creează o imagine vizuală (belşugul de verdeaţa) care dezvăluie cromatica veselă, şi optimistă a naturii. Oarecum, în contrast cu aceasta, metafora tur¬nătoria verii pune în lumină canicula specifică momentului. Apari¬ţia bruscă a cărăbuşului de aramă şi locuţiunea verbală la persoana I, plural (să-l luăm în seamă) aduce o notă de umor în descrierea peisajului şi dezvăluie simpatia cu care este privită această gâză. Comparaţia din debutul strofei a doua şi personificările reali¬zate prin verbele a se avânta şi a arăta conturează, în aceeaşi tonalitate optimistă, o imagine auditivă prin care mica gâză apare asemenea unui copil ce se luptă pentru a ieşi în evidenţă. Perspec¬tiva de realizare a tabloului se lărgeşte, atenţia eului contemplativ fiind atrasă de alte vieţuitoare mărunte. Hiperbola din versurile Susur mare de lăcuste/ şi de gâze fără număr creionează o imagine auditivă surprinzând freamătul zilelor calde de vară. Persoana a II-a singular (s-a oprit pe caldu-ţi umăr) are rolul de a implica în mod neaşteptat cititorul şi de a încerca să atragă simpatia acestuia faţă de ambiţioasa făptură. Interogaţiile retorice din următoarea strofă (Mişcă? Stă să-nchege gânduri?/ Se destinde? Se descalţă?), personificarea realizată printr-un verb la modul condiţional-optativ, căruia i se alătură adverbul parcă (parc-ar şti) aduc în prim plan dorinţa eului poetic de cunoaştere, de pătrundere a tainelor lumii din jur. Cărăbuşul, prin zborul lui, materializează aspiraţia spre înălţime, tentaţia fiinţei de a atinge un ideal. Mişcarea ascendentă este accentuată în ultimul catren prin situarea imaginilor artistice în plănui cosmic. Apar, în această strofă, definiţii metaforice care fixează, pe de o parte, cadrul tem¬poral şi atmosfera caracteristică acestuia {stăpânul iulie, cuptorul - astru), iar, pe de altă parte, reliefează ideea de chemare spre absolut. Linia de pauză din cadrul definiţiei metaforice {cuptorul - astru) intensifică nu numai imaginea momentului descris, ci şi dimensiunea spirituală spre care fiinţa omenească tinde permanent. Ultimele două versuri dezvăluie dorinţa intensă de înălţare spirituală, exprimată nu doar în nume propriu, ci în numele unei colectivităţi, prin persoana I, plural {să ne_ ducă fericirea/ spre uitare în albastru). Albastrul apare ca un simbol al purităţii, al absolutului, în care fiinţa, departe de lumea reală, îşi găseşte pacea interioară. Lectura textului mi-a provocat o stare de admiraţie faţă de cărăbuşul de aramă care este un simbol al tendinţei fiinţei spre infinit. Această idee este susţinută în primul rând de verbele prin care se realizează personificările, verbe care surprind mişcarea ascendentă a făpturii de mai (vin, se avântă, să arate etc.). în plus, eul poetic, urmărindu-1, trăieşte o stare interogativă, în încercarea de a prinde tainele lumii din jur. Treptat, se simte cucerit de o bucurie misterioasă care trebuie redată în cuvinte. Astfel, zborul, ca simbol al atingerii unui ideal, este accentuat în ultima strofa, prin imaginea dinamică ascendentă şi prin simbolistica albastrului. Aşa¬dar, mesajul poeziei este unul optimist: în armonie cu lumea în¬conjurătoare, să ne lăsăm invadaţi de bucurie, să ne înălţăm spiri¬tual, uitând de griji.
24.05.20073KB
"Stiti care-i necazu' nostru?Ne trebe fete mai umane la alegeri" Cuvintele subliniate in fraza de mai sus,sunt gresit folosite in acel context(si din punct de vedere gramatical dar si literal?Le-am gasit pe o caricatura.Multumesc. Aveti si poza cu acea caricatura.
25.10.201027.9KB

 
buna seara am si eu nevoie urgent de de la pag 20 ..1,2,3 ed art..va rog ajutati`ma lasati aici =)buna seara am si eu nevoie urgent de exercitiile de la pag 20 ..1,2,3 ed art..va rog ajutati`ma mary_bella96...s`au lasati aici raspunsu... =)
26.10.201135.4KB
subiectele de la clasa a 1 teză clasa a vii-a semestrul ii, 2007-2008Subiectele de la clasa a VII-a Pagina 1
13.05.200849.1KB
partea orion, de geo bogza, genului liric deoa¬rece autorul îşi prin vocea eului liric, înPartea aIII-a Poezia Orion, scrisă de Geo Bogza, aparţine genului liric deoa¬rece autorul îşi exprimă, prin vocea eului liric, în mod direct stări, idei şi sentimente provocate de contemplarea constelaţiei Orion. Caracterul liric al textului este subliniat şi prin structurarea în versuri, valorificând muzicalitatea limbajului obţinută prin rima încrucişată, măsura de 13 silabe şi ritmul iambic. Descrierea, realizată prin folosirea imaginilor artistice şi a figu¬rilor de stil, este modul de expunere folosit în text. Poezia este alcătuită din patru strofe, sub forma unui monolog liric în care sunt exprimate sentimentele de uimire şi de admiraţie faţă de măreţia şi frumuseţea constelaţiei Orion. Descrierea este realizată printr-o succesiune de imagini vizuale, dinamice şi panoramice, care surprind frumuseţea cerului de iarnă dominat de măreţia Orionului. Elementele decorului conturat în poezie aparţin atât planului cosmic {Orion, cerut), cât şi celui te¬restru {lumi îngheţate, munţi, oceane). Toamna, ochiul poetic este impresionat de întoarcerea pe cer a constelaţiei Orion, asemănată cu o Atât de pură şi elegantă fregată. Perspectiva asupra peisajului este astfel influenţată de apariţia acestei constelaţii ca o corabie care călătoreşte şi se întoarce toamna din mările sudului sau de la capricorn. Imaginea vizuală, pano¬ramică, a constelaţiei care luminează şi stăpâneşte cerul exprimă forţa imaginaţiei poetice capabile să ofere o perspectivă amplă asu¬pra peisajului terestru: Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând/ Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân./ Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând. Rege al cerului în anotimpul iarna, constelaţia Orion Deasupra lumii uimite se clatină. Imaginea panoramică a ce¬rului dominat de această constelaţie este completată de una dinamică Mereu lunecând peste lumi îngheţate/ Aşa străbate noaptea marele Orion. ÃŽntoarcerea constelaţiei Orion trezeşte în imaginaţia poetică sen¬timente de uimire şi de admiraţie. Metaforele {pură şi elegantă) fregată şi corabie {de lumini) sugerează atât asemănarea cu fregata sau corabia, cât şi faptul că această constelaţie călătoreşte şi apare pe cerul emisferei noastre doar toamna şi pleacă primăvara. Astfel, rege al constelaţiilor din septentrion, Orionul este stăpânul cerului doar când lumea terestră este îngheţată. Lumina lui albă nu poate fi văzută de pădurile înverzite sau de pajiştile de fân. Grandoarea acestei constelaţii este sugerată de epitetul uimite, efect asupra lumii terestre care îl priveşte de jos. în plan cosmic, Orionul este un rege, o corabie de lumini care stăpâneşte cerul, lăsându-1 parcă fără stăpân la plecarea sa, la venirea primăverii. Succesiunea de metafore: fregată, corabie, rege evidenţiază dimensiunea măreaţă şi caracterul impunător al acestei constelaţii. Verbele la modul indicativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular exprimă caracterul etern al mişcărilor constelaţiei: urcă, se clatină, străbate, leagănă. Forma de gerunziu lunecând şi adverbul mereu accentuează continua mişcare astrală, asemenea unei corăbii cosmice. Alternanţa verbelor la modul indicativ, tim¬pul prezent cu cele la perfect compus: nu s-a întors, n-a strălucit pune în evidenţă unicitatea peisajului cosmic dominat de frumuseţea constelaţiei Orion. Poezia Orion, scrisă de Geo Bogza, are ca temă, aşa cum arată şi titlul acesteia, natura cosmică, întoarcerea constelaţiei Orion pe cer, care provoacă o stare de admiraţie şi de uimire pentru eul poetic. Orionul este ca o corabie de lumini care pleacă şi se întoarce, în funcţie de anotimp. Lectura acestei poezii mi-a creat o stare de meditaţie şi de încân¬tare, melancolie, o nouă perspectivă asupra constelaţiei Orion şi a cerului din timpul iernii. Orionul nu este numai o constelaţie specifică unei anumite pe¬rioade din an, ci şi expresia misterului mişcărilor cosmice înţelese de ochiul atent al eului poetic. Prin continua sa lunecare pe cer, Orionul devine un semn al eternităţii şi al legilor cosmice. Stăpân al cerului de toamna până primăvara, frumuseţea Orionului nu poate fi admirată de natura terestă în timpul verii. Aşadar, imaginaţia poetică vede dincolo de realitatea concretă semne ale misterului legilor care pun în mişcare constelaţii. Eul poe¬tic creează perspective inedite asupra lumii cosmice şi terestre, invi¬tând cititorul să mediteze asupra faptului că doar omul are privi¬legiul de a vedea atât frumuseţea Orionului care stăpâneşte peste lumile îngheţate, cât şi frumuseţea pădurilor înverzite şi a pajiştilor de fân, din timpul verii.
28.05.200721.6KB
varianta 8
19.05.20073KB

 
ultima carte si hohotul de ras care a salvat lumea, de carl hiaasen (cititzi'o daca vretzi saultima carte citita,,,Bufnita si hohotul de ras care a salvat lumea, de Carl Hiaasen (cititzi'o daca vretzi sa radetzi ;) ) app..as vrea tare mult..povestirea cartzii Fram, ursul polar..va rog mult...=D
03.01.20077.2KB
partea aii-a domnule daniela marinescu/ daniel marinescu, în pe strada nr. 5, elev în clasa aPartea aII-a Domnule Director, Subsemnata, Daniela Marinescu/ Subsemnatul, Daniel Marinescu, domiciliată/ domi¬ciliat în 'Timişoara, pe strada Trandafirilor nr. 5, elevă/ elev în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu", vă rog să îmi aprobaţi înscrierea la cursurile de dans modern organizate de Clubul Copiilor din localitate. Menţionez că doresc să particip la aceste cursuri, întrucât intenţionez să îmi dezvolt abilităţile necesare unei bune dansatoare/ unui bun dansator. 'Timişoara, 18.06.2007 Daniela Marinescu/ Daniel Marinescu Domnului Director al Clubului Copiilor din Timişoara
28.05.200721.6KB
14. titlul într-un singur cuvânt tema textului. forma a mesajul transmis: respectul, şi14. Titlul concentrează într-un singur cuvânt tema textului. Forma articulată a substan¬tivului evidenţiază mesajul transmis: respectul, admiraţia şi recunoştinţa pentru tot ceea ce înseamnă părinţii de-a lungul vieţii pentru fiii lor, până când li se-aşază-n pământ, temelie. :zzz: II. Domnule Director, Subsemnatul, Ştefan Marinescu,/ Subsemnata, Ştefania Marinescu, domiciliat/ domi¬ciliată în Sibiu, pe strada Castanilor, numărul 27, elev/ elevă în clasa a VIII-a la Şcoala generală„Mihai
19.05.20073KB
am nevoie de o compunere la romana,si zice sa scriu cum mil imaginez pe m eminescu in am nevoie de o compunere la romana,si zice sa scriu cum mil imaginez pe m eminescu in "fiind baiet paduri cutreieram" deetalii p id fetita_de_dyamant
08.10.200737.2KB
InapoiInainte