Colectia de poze teme.3xforum.ro
Total 155 poze.

InapoiInainte

 
mici Mici greşeli, Rareş. "Igienei" are şapte sunete, l-ai despărţit bine în silabe.
13.06.201132.5KB
exercitiul din imagine tema 13 - locutiuneaExercitiul din imagine
15.06.201133.2KB
noua p aici si mam inscris pt ca am vazut ca chiar sunteti de si eu o rugaminte ...sumt si eusalut......sunt noua p aici si mam inscris pt ca am vazut ca chiar sunteti de treaba......am si eu o rugaminte ...sumt disperata........vreau si eu revumatu de la ulita copilariei de ionel teodoreanu....eu am citit cartea dar nu am timp sa fac rezumatu......vasi fi recunoscatoare.....:(:wink2:
08.01.20078.8KB
buna caut un referat la vrajitorul din oz !!! urgent! va rog sa mil dati cine are ! shi poate avetibuna caut un referat la vrajitorul din oz !!! urgent! va rog sa mil dati cine are ! shi poate aveti shi la lacul lebedelor!!!:hi:va rrrrrooooooooog=D
13.09.20063.9KB

 
am de pregatit lectia orala'' ca tema pana la 12.03.2011 (pag. 210-211 manual humanitas clasa aAm de pregatit lectia ''DESCRIEREA ORALA'' ca tema pana la 12.03.2011 (pag. 210-211 manual HUMANITAS clasa a V-a) daca s-ar putea pe intelesul unor copii de clasa aV-a =) :) =) :) =) :) =) :) :D :D :D :D :D :D :D :D VA MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!!!!!!!!!
11.03.201142.9KB
nominale şi arată prin ce sunt exprimate numele tema 23 - predicatul nominalIdentifică predicatele nominale şi arată prin ce sunt exprimate numele predicative.
18.06.201142.6KB
sal varianta 20 tn 2007sal
16.02.200744.2KB
valoarea şi a cuvintelor tema 3 - valori si sintactice ale cuvintelorIndică valoarea morfologică şi sintactică a cuvintelor subliniate.
03.06.201170.9KB

 
ipoteza de la care pleaca textul lui johan continutul de propriile argumente folosite de autor1.Identifica ipoteza de la care pleaca textul lui Johan Huizinga;reformuleaza-i continutul folosindu-te de propriile cuvinte. 2.Prezinta argumente folosite de autor pentru a-si sustine punctul de vedere,punand in evidenta: *rolul jocului ca rezultat al cercetarilor efectuate in domeniul psihologiei si fiziologiei; *factorul comun de la care pornesc explicatiile date in legatura cu natura,semnificatia si locul jocului in existenta copiilor,adultilor si animalelor; *esenta jocului,potrivit opiniei autorului. 3.Care este concluzia acestui text argumentativ? 4.Sintetizeaza principalele informatii despre joc pe care le-ai aflat din analiza textului? 5.Fragmentul reprodus este un text fictional sau nonfictional?Argumenteaza-ti raspunsul.
19.10.201011.1KB
alexandru pascu,/ alexandra pascu, în iaşi, pe strada viitor, elev/ elevă în clasa aII. Domnule Director, Subsemnatul, Alexandru Pascu,/ Subsemnata, Alexandra Pascu, domiciliat/ domiciliată în Iaşi, pe strada Viitor, numărul11, elev/ elevă în clasa a VIII-a (a Şcoala cu Clasele I - VIII „Gh. Asachi", vă rog să Binevoiţi a-mi aproba acordarea unui spaţiu pentru o expoziţie de desene ale colegilor mei din clasa a VIII-a, în sala specializată din incinta Bibliotecii Judeţene „MihailSadoveanu", din localitate. Menţionez că solicit acest lucru, întrucât îndeplinesc toate condiţiile cerute. Iaşi, 18.06.2007 Alexandru/Alexandra Pascu Domnului Director al Şcolii cu clasele I - VIII„Gh. Asachi", Iaşi
16.05.20073.8KB
imi trebuie la si nu mai am timp sa o citesc, va rog sa ma ajutati! =( am si eu nevoie de rezumatulImi trebuie la suplimentar si nu mai am timp sa o citesc, va rog sa ma ajutati! =(
24.05.20072.6KB
cuvintele prin mijloace interne de a şi cum s-au format. tema 14 - mijloace de imbogatire aIdentificaţi cuvintele obţinute prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului şi explicaţi cum s-au format.
16.06.201150.3KB

 
genului liric literare în care se în mod direct idei, gânduri, „voceaIII. Aparţin genului liric creaţiile literare în care se exprimă în mod direct idei, gânduri, sentimente. „Vocea" care comunică prin intermediul imaginilor artistice gândurile şi sentimentele, este eul liric, aie cărui mărci lexico-gramaticale sunt: limbajul expresiv, frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana I şi a II-a singular şi plural, punctuaţia expresivă etc. O altă trăsătură a textului liric este structura specifică: e scris în versuri grupate de regulă în strofe, iar expresivitatea e sporită de muzicalitatea reali¬zată prin rimă, ritm şi măsură. Creaţia literară Printre lacurile de munte, scrisă de Lucian Blaga, aparţine genului liric, deoarece prezintă trăsăturile acestuia. Vocea eului liric se remarcă prin verbe şi pronume la persoana I, plural {ne odihnim, în noi, am vedea, ne), care arată că eul liric se exprimă în numele unei colectivităţi, implicând şi cititorul. De asemenea, exclamaţiile retorice (Ce calm! Ce puritate!) sunt rodul exprimării directe a impresiilor. Limbajul este sugestiv, existând figuri de stil şi imagini ar¬tistice, prin intermediul cărora eul liric îşi exprimă gândurile, sen¬timentele şi trăirile. Astfel, metaforele, inversiunile şi exclamaţiile retorice conturează un tablou de natură fermecător, având ca temă descrierea unui peisaj de munte, temă desprinsă chiar din titlu: Printre lacurile de munte. Constituit din trei catrene, textul prezintă o muzicalitate specifică, redată prin elementele moderne de versificaţie: măsura variabilă şi versul liber. ÃŽn primele două versuri, se remarcă trăirile eului liric de linişte şi de calm, prin verbul a se odihni, la indicativ, prezent, persoana I, plural; Ne odihnim în iarbă, cu un rest de oboseală în noi, ca sufletul. Comparaţia prezentă în aceste versuri relevă contrastul existent între pacea şi armonia din natură şi sufletul încărcat de griji al poetului. Pacea şi liniştea sunt accentuate în versul al treilea tot prin prezentul indicativului stăm şi privim, care dă impresia că tabloul descris este real, concret. ÃŽn versul Soarele a asfinţit în argintul de vest se creează o imagine vizuală aparţinând planului îndepărtat, cosmic, care sur¬prinde culoarea cerului la apus. Metafora în argintul de vest pune în evidenţă luminozitatea văzduhului; culorile deschise ale acestu¬ia fiind în contrast cu nuanţele roşiatice pe care cerul le are în mod obişnuit în acest moment al zilei. Strofa a doua potenţează imaginile luminoase strălucitoare, printr-o altă metaforă: aerul de cleştar şi prin enumeraţia din următoarele trei versuri: stâncile, brazii, munţii, lucrurile toate,/ chiar cele mai depărtate,/ se conturează mai clar. Un rol impor¬tant în crearea unui tablou luminos, strălucitor, îl are adjectivul la gradul superlativ relativ de superioritate cele mai depărtate. Imaginea vizuală, amplă, de perspectivă îndepărtată, este scoasă în evidenţă prin adverbul la comparativ de superioritate mai clar. Exclamaţiile retorice (Ce calm! Ce puritate!) evidenţiază tră¬irile eului liric de încântare, de bucurie în faţa peisajului de munte dominat de puritate şi de limpezime. Apropierea planului cosmic de planul terestru este reliefată printr-o propoziţie condiţională (Dacă am vedea cu lacurile), care accentuează starea de armonie universală. în final, distanţa dintre cele două planuri se estompea¬ză, planul terestru primeşte o parte dintre atributele planului cosmic, devenind curat, pur şi armonios. ÃŽn opinia mea, opera literară Printre lacurile de munte de Lucian Blaga conturează un tablou de natură fermecător care inspiră linişte şi calm. în primul rând, aceste sentimente îi sunt transmise cititorului prin verbele şi pronumele personale la per¬soana I, plural, încă de la începutul textului (Ne odihnim în iarbă, cu un rest/ de oboseală în noi, ca sufletul). Apoi, imaginile vizuale sunt luminoase, strălucitoare, ceea ce inspiră sentimente de încân¬tare şi de optimism. Metaforele inedite (argintul de vest, aerul de cleştar) creează astfel de imagini care insuflă bună dispoziţie şi bucurie de a trăi. Aceste trăiri sunt exprimate şi prin exclamaţia retorică (Ce calm! Ce puritate!). Aşadar, mesajul textului poate fi desprins cu uşurinţă: nimic nu se compară cu liniştea şi calmul pe care ni le strecoară în suflete contemplarea unui peisaj de munte. Sus, printre brazi şi lacuri, pământul, aflat mai aproape de cer, primeşte o părticică din sfinţenia planului celest, iar omul găseşte aici cel mai bun refugiu şi cel mai bun mijloc de a se elibera de tot ce este pământesc. Printre lacurile de munte de Lucian Blaga este o creaţie lirică, deoarece gândurile, sentimentele şi trăirile eului liric sunt exprima¬te în mod direct; ipostaza autorului în text este reprezentată de eul liric, care are mai multe mărci lexico-gramaticale, iar limbajul este sugestiv, cu multe figuri de stil şi imagini artistice.
16.05.20073.8KB
va rog 45 ex 2(de la mijloku' paginii) si 1,2 de jos editura art cls a 9 a va help meeeeeeva rog mult......pag 45 ex 2(de la mijloku' paginii) si 1,2 de jos editura art cls a 9 a va roggggg.....
06.12.200934KB
ms.. eu inca nu sunt la dar mama mi`a zis sa analizez 10 subst. pt ca miercuri am teza:p si mi`aMs.. Eu inca nu sunt la substantiv, dar mama mi`a zis sa analizez 10 subst. pt ca miercuri am teza:P si mi`a fost de folos ex. 1 de la pag. 85 din manualul HUMANITAS:p .. Dupa manualul ala invat si eu la scoala;)
06.12.201050.1KB
va rog cine ma ajuta si pe me :hi: la variante astept voastre plizz :((:* cine imi da si mie plizzva rog cine ma ajuta si pe me :hi: la variante astept raspunsurile voastre plizz :((:*
09.02.200710.8KB

 
varianta 15 partea a ii-a domnule paul/ paula ionescu, în oradea, pe strada 29, elev/ elevăVarianta 15 partea a II-a Domnule Director, Subsemnatul,/ Subsemnata, Paul/ Paula Ionescu, domiciliat/ domiciliată în Oradea, pe strada Cireşilor, numărul 29, elev/ elevă la Şcoala generală „Lucian Blaga", vă rog să binevoiţi a-mi aproba eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte că frecventez cursurile acestei şcoli. Menţionez că aceasta îmi este necesară pentru înscrierea la un concurs de artă fotografică. Oradea, 18.06.2007. Paul/ Paula Popescu Domnului Director al Şcolii Generale „Lucian Blaga" din Oradea Si partea a III-a Selectat din schiţa Triumful talentului, scrisă de I.L. Caragiale, fragmentul dat are ca temă încercarea tânărului Niţă Ghiţescu de a-şi pune în valoare talentul de a scrie frumos. Niţă Ghiţescu este personajul principal al textului, deoarece întreaga acţiune se concentrează în jurul trăsăturilor şi faptelor sale. Portretul acestuia se conturează încă din prima frază printr-o prezentare făcută de către narator, care-1 descrie, raportându-1 la camaradul său, Ghiţă Niţescu. Apropierea dintre cei doi este evi¬denţiată şi prin jocul de cuvinte produs de alegerea unor nume cu sonoritate asemănătoare: Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. Prima ipostază în care este surprins personajul este aceea de elev într-o şcoală de provincie (au fost odată-ntr-o şcoală de pro¬vincie doi buni camarazi), în care se remarcă, nu numai în compa¬raţie cu Ghiţă Niţescu, ci faţă de toţi ceilalţi copii prin talentul lui la scris, de care se minuna toată lumea. Naratorul insistă asupra acestei calităţi, prin cuvinte elogioase, semnificativă în acest sens fiind comparaţia pe care o face între caietul lui Niţă Ghiţescu şi perfecţiunea scrisului de tipar: puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână. Folosirea verbului la persoana a II-a singular accentuează tonul admirativ, sugerând ideea că oricine ar putea confirma această afirmaţie. Calitatea aceasta ieşea însă mai clar în evidenţă prin comparaţia cu prietenul său, care scria nu se poate mai urât. Cea de-a doua voce, care completează prin acelaşi procedeu al caracterizării directe portretul personajului, îi aparţine dascălului său, căruia i se atribuie un îndemn prin care îi arată calea pe care ar putea s-o urmeze în viaţă, ţinând cont atât de darul cu care este înzestrat, cât şi de neajunsurile existenţei lui (e fără părinţi, nu e prea deştept şi nici harnic nu e): va trebui să-şi câştige existenţa cu condeiul. încrederea dascălului în reuşita lui se bazează şi pe faptul că tânărul avea un comportament bun: cum te ştiu că n-ai purtări rele, cu vremea ai să-naintezi. O altă ipostază este aceea a tânărului ajuns în capitală. Voinţa de a-şi schimba soarta şi simţul realităţii sunt trăsături evidenţiate prin fapte. Astfel, ştiind că fără ajutor nu va izbândi, încearcă să cunoască mulţi oameni şi să-şi scoată în lumină ta¬lentul: A făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul, recomandându-şi talentul. Fire optimistă, nu renunţă la căutări, chiar dacă nu se alege din toată strădania lui decât cu complimente şi dovezi de admiraţiune. Ca o răsplată a răbdării, pe neaşteptate, este anunţat că are şanse să ocupe unul dintre cele trei posturi de copişti de la Ministerul de Interne. Atitudinea de după examen dovedeşte o umbră de îndoială în privinţa reuşitei {deşi dictarea mersese cam prea iute...), dar îşi păstrează, calmul: a zâmbit mulţumit de sine, încrezător în pri¬ceperea sa Faptul că numele său nu se regăseşte pe lista celor admişi în momentul în care se anunţă rezultatele îi provoacă însă dezamăgire: Şi ce frumos scrisesem, domnule! a zis Niţă, mâhnit... Sentimentul trăit de personaj este reliefat atât de exclamaţie, cât şi de adjectivul mâhnit. Revenirea lui Niţă la starea sa optimistă este sugerată în ultima parte a fragmentului: N-a trecut o săptămână şi iată că s-a publi¬cat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim mi¬nister... Adjectivul ultim accentuează ambiţia băiatului, lăsând să se înţeleagă faptul că acesta umblase pe la toate ministerele pentru a găsi de lucru. Cuvântul dar aduce însă,în prim-plan ideea că neprevăzutul şi-a făcut din nou loc în viaţa lui Niţă Ghiţescu: Dar, în ajunul concursului, se-ntâmplă, cum se-ntâmplă în orice poveste... întrebarea retorică să se-ntâlnească - cu cine? şi inver¬siunile vechea lui cunoştinţă, bunul său camarad de odinioară sugerează parcă ghinionul repetat al personajului, amplificându-1: deşi pare a fi pe drumul cel bun, intervine mereu câte ceva care îl împiedică să reuşească. Trăsăturile lui Niţă Ghiţescu (statornicia în prietenie, ambiţia, răbdarea, perseverenţa, simţul realităţii) sunt accentuate în relaţia cu celelalte personaje. încă de la începutul textului, reiese faptul că Niţă a ştiut să fie un bun camarad. Firea sa deschisă, sociabilă, se remarcă şi din bucuria regăsirii bunului său camarad de odinioară. ÃŽn relaţia cu cei de alt statut social (cu dascălul şi, mai ales, cu un domn membru din comisie) dovedeşte modestie şi simplitate. Comportamentul său este politicos: apoi a înmânat-o cu mult res¬pect unui domn membru. El ştie, de asemenea, să se adapteze timpului său, în care nu poate reuşi de unul singur: a făcut cunoştinţă ba cu unul, ba cu altul. Deşi admirat pentru talentul deosebit la scris, personajul stâr¬neşte compasiune prin ghinionul pe care îl are de a nu se putea realiza, în ciuda faptului că i se recunoaşte competenţa în domeniul pe care şi-1 alege. Remarca naratorului cum se-ntâmplă în orice poveste eviden¬ţiază caracterul general-valabil al concluziei ce se poate deduce din text: realitatea cu care se confruntă deseori omul în viaţă dovedeşte că meritele şi calităţile cuiva nu sunt întotdeauna suficiente în viaţa de zi cu zi.
19.05.200713.5KB
ma ajuta si pe mine cu un rezumat la o vorba despre 20000 de leghe sub mari, scris de jules rogsalutare.......cine ma ajuta si pe mine cu un rezumat la o carte?.....este vorba despre 20000 de leghe sub mari, scris de jules verne.....va rog ffffffffffffffff mult.......am nevoie de acest rezumat......am incredere k o sa ma ajutati:(
21.08.200616.9KB
ii. poezia lui v. alecsandri este un pastel, în care, după cum titlul, surprinde imagineaII. Poezia lui V. Alecsandri este un pastel, în care, după cum sugerează titlul, surprinde imaginea malului Şiretului, în momentul întâlnirii dintre noapte şi zi (Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică). Despărţirea înceată (a întunericului) de pământ este redată prin comparaţia aburilor nopţii cu fantasme, provocând o puternică stare emoţională. Imaginea dinamică a ceţii care se despică printre ramuri împreună cu imaginea vizuală a râului personificat ce se-ncovoaie sub copaci în raza dimineţii stârnesc admiraţia privi¬torului. Privirea este atrasă şi de prundişul lunecos şi de malul năsipos, dar frumuseţea, unicitatea peisajului sunt create de mişcarea lentă a râului. Descrierea este minunată, o adevărată invitaţie în mijlocul naturii.
22.05.20073KB
buna :) am nevoie de un eseu pt ora viitoare la romana (la textul Buna :) am nevoie de un eseu pt ora viitoare la romana (la textul "Dupa melci" de Ion Barbu) :rolleyes: Trebuie redactat un eseu liber (nestructurat) in care sa demonstrez ca joaca din padure a copilului si consecintele acesteia reprezinta o exprimare de cunoastere.Apoi :rolleyes: eseul trebuie sa scoata in evidenta faptul ca,desi aflat la varsta jocului,copilul se maturizeaza sufleteste. ;;) Va multumesc!
24.10.200934.3KB

 
cu perechile de paronime de mai jos. tema 15 - paronimeAlcătuieşte enunţuri cu perechile de paronime de mai jos.
17.06.201119KB
am si eu nevoie de ex de la pagina 61 / 2 si 3 de sus ! pana maine va rog !!!! tren de placere !Am si eu nevoie de ex de la pagina 61 / 2 si 3 de sus ! Pana maine va rog !!!!
05.01.201025.1KB
am nevoie de o compunere la romana despre un eveniment vrea sa ma ajute pe id :hi: :razz: :razz:am nevoie de o compunere la romana despre un eveniment cultural.cine vrea sa ma ajute pe id marius_mafiotu92 :hi: :razz: :razz: :razz: :razz: :hi: :hi: :hi: :D :D :D
08.11.20078KB
prima impresie la poezie?pls =( dupa melciprima impresie la poezie?pls =(
19.10.200932.2KB

 
şi arată lor tema 20 - functiile sintactice aleIdentifică interjecţiile şi arată funcţia lor sintactică.
18.06.201117KB
eu m-am saturat de noile schimbari din doom2...ma scot din minti...nu credeam ca nu voi mai stii saEu m-am saturat de noile schimbari din DOOM2...Ma scot din minti...Nu credeam ca nu voi mai stii sa vorbesc corect! :x :x :rusine: :nod:
04.02.201026.9KB
ana, mi-am propus ca în să merg la bunicii mei la predeal pentru a mă odihni şi aII. Predeal 18.06.2007 Dragă Ana, Mi-am propus ca în această vacanţă să merg la bunicii mei la Predeal pentru a mă odihni şi a mă bucura de rezultatele obţinute în anul şcolar, încheiat nu de mult timp. ÃŽntr-una din zile bunicul meu mi-a făcut o surpriză, cumpărându-mi un bilet Ca concertul formaţiei mele favorite "Ritmuri noi". Am aşteptat cu emoţie acest eveniment, aducându-mi aminte că tot la Predeal i-am întâlnit în concert pe membrii acestei formaţii, cu ani în urmă. Concertul s-a desfăşurat pe o scenă în aer liber din localitate. Formaţia Ritmuri noi a cântat neîntrerupt două ore, fiind răsplătiţi după fiecare melodie cu aplauze. Am remarcat şi câteva cântece noi în repertoriul acestei formaţii Cu siguranţă că în curând va apărea un CD cu acestea. La finalul concertului membrii formaţiei au dat autografe. M-am bucurat că am reuşit să-mi ascult şi în acesta vară formaţia favorită şi m-am gândit la tine, ştiind că şi ţie îţi plac melodiile ei. Aştept să ne vedem cât mai curând. Cu drag, Mihai/ Mihaela Barbu Uff am pus si partea aII-a
22.05.20073KB
asi dori si eu povestirea cart fram,ursul polar de cezar petrescu ultima carte citita...ASI DORI SI EU POVESTIREA CART FRAM,URSUL POLAR DE CEZAR PETRESCU
27.01.20081.5KB

 
testul la ultimul trebuie să indici primii patru diftongi. tema 19 - vocabular, fonetica,Rezolvă testul următor. La ultimul exerciţiu, trebuie să indici primii patru DIFTONGI.
18.06.201146.2KB
Încă din clasa a viii-a se că complement de timp exprimat prin adjectiv pronominalÎncă din clasa a VIII-a se învaţă că există complement circumstanţial de timp exprimat prin adjectiv pronominal posesiv, în Ac., precedat de prepoziţie / locuţiune prepoziţională ( "înaintea" / "în urma").
17.06.201042.2KB
fă din tema 5 - vocabularFă exerciţiile din ataşament.
09.06.201140.3KB
partea fluture, tu de tudor arghezi genului liric, fiind un dialog imaginar al poetului cu oPartea aIII-a Creaţia literară Fluture, tu de Tudor Arghezi aparţine genului liric, fiind un dialog imaginar al poetului cu o mică vietate, flutu¬rele, perceput ca un simbol al lumii necuvântătoarelor, devenind obiectul contemplaţiei poetice. Pretextul nenumit al întâlnirii cu poetul face ca discursul liric să capete o notă de mister, să treacă explicat în zona inspiraţiei creatorului. Tonul pe care sunt rostite frazele poetice este tipic omului sincer îngrijorat, plin de teamă pentru soarta oricăror fiinţe. De aici, sentimentul de duioasă tristeţe cu care se va încheia poezia: Lovit în frunte poate să şi moară... Grupul vocativ (substantiv şi pronume) din primul vers: Fluture, tu, pe unde prin perdea... determină caracterul adresat al acestei poezii, destinatarul fiind numit chiar din titlu. în acelaşi timp, acest grup are rolul de a deschide şirul interogaţiilor ce compun structura poetică prin care se notează, simplu şi profund, portretul micii vietăţi. Pentru poet fluturele este un simbol al graţiei şi al frumuseţii, idee sugerată de metaforele: frumosule de catifea solară şi echer plăpând. Prin numirea elementelor: chilie, perete, cărţi, caiete, se recompune universul creatorului, un spaţiu intim în care prezenţa oricui devine obiect al contemplaţiei poetice. Odată intrată aici, mica vietate devine, pentru artistul devorat de scrisul său, o legătură cu exteriorul, un mesager al timpului, care se scurge în alt fel pentru poet: Ce ştiri îmi aduci din primăvară? Străbaterea barierei exterior - interior, metaforic numită de poet perdea, înseamnă pentru fluture proba integrării printre simbolurile universului de creaţie a poetului. Comparaţia cu ochii aprinşi ca jarul de rubin sugerează plastic convertirea fluturelui într-un obiect al inspiraţiei poetice. Cele două interogaţii succesive: Ai şi tu o chemare? Ai şi tu un destin? reflectă concepţia foarte modernă că orice element al uni¬versului, oricât de mărunt şi de neînsemnat, poate deveni semni¬ficativ dintr-o perspectivă poetică, purtând cu sine o multitudine de simboluri. Astfel, pentru poet, fluturele este semnul inspiraţiei, ta¬lentului şi al curajului în artă. A doua structură a textului începe cu un verb la imperativ, Deschideţi-i, adresat celor din jur, nenumiţi de poet, ca semnal pentru a nu opri zborul spre înalt al fluturelui, care devine astfel şi simbol al aspiraţiei spre perfecţiune. Metafora sugestivă fereastra dintre ramuri conţine ideea deselor ezitări, dezamăgiri ale artiştilor în împlinirea idealului lor creator. Din acest punct de vedere, poezia se poate interpreta ca un crez artistic al unui poet împătimit de scrisul său. Transfigurarea obiectelor din universul apropiat în Exprimarea unei opinii personale despre semnificaţiile textului dat poezie are ca produs, în viziunea artistului, o imagine inedită a ceea ce la început fuseseră acestea. Fluturele devine, aproape de perfec¬ţiune, puiul luminii {Puiul luminii caută-ntr-afară), consecvent vi¬sului de înălţare, notat prin adverbul afară. Finalul poeziei conţine ideea regretului generat de sfârşitul inevitabil al fluturelui. Acesta, ca orice fiinţă, trăieşte sub semnul efemerităţii: Lovit în frunte poate să şi moară. Verbul poate suge¬rează ideea că el este salvat prin transfigurarea sa în artă. Substan¬tivul foişorul reprezintă într-o formă plastică universul artistic, numit în prima parte a poezie şi reluat acum la alte dimensiuni. Steaua, floarea, două elemente, unul aparţinând planului cosmic, altul planului terestru, sunt exemple pentru destinul celor care ne înconjoară. Se remarcă, în perfect acord cu conţinutul, formula prozodică adoptată de poet, modernă, cu structuri inegale ca număr de versuri, cu rimă variată, pereche sau încrucişată, măsura versurilor între 8-13 silabe, ritm trohaic, discursul liric impresionând prin simplitate şi prin forţa poetului de a crea imagini artistice de mare emoţie.
28.05.20079.2KB

 
pronumele şi din textele şi lor tema 9 - pronumele si adjectivul pronominalIdentifică pronumele demonstrative şi adjectivele pronominale demonstrative din textele următoare şi indică funcţia lor sintactică.
13.06.201130.8KB
va rog de romana humanitas ex 2 pag 63 va rog carte de romana clasa a-7a editura humanitas ex 2va rog repede.........Carte de romana humanitas ex 2 pag 63 va rog
02.12.200926.8KB
pronumele posesive şi posesive din textul de mai jos şi lor vezi un tutorial pe . tema 10Identifică pronumele posesive şi adjectivele pronominale posesive din textul de mai jos şi indică funcţia lor sintactică. Vezi un tutorial pe .
14.06.201136.9KB
să vorbim la obiect. varianta 1Să vorbim la obiect.
18.01.200750.5KB

 
arată cazul şi ale scrise cu litere înclinate (caractere italice) în tema 11 - cazurile siArată cazul şi funcţia sintactică ale substantivelor scrise cu litere înclinate (caractere italice) în enunţurile următoare.
16.06.201137.2KB
citat face parte din opera amintiri din de ion genului epic, deoarece autorul îşi în modIII. Fragmentul citat face parte din opera literară Amintiri din copilărie, scrisă de Ion Creangă. Această creaţie aparţine genului epic, deoarece autorul îşi exprimă în mod indirect stările, ideile şi sentimentele, acţiunea este plasată în timp şi spaţiu şi este pusă pe seama unor personaje. întâmplările sunt povestite din perspectiva unui narator prin îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi descrierea. O primă caracteristică a genului epic existentă în acest text este prezenţa naratorului. Ca în orice text epic, naratorul este vocea care povesteşte întâmplările constituite în firul epic. în acest text, naratorul este subiectiv, având rolul de narator-personaj deoarece prezintă întâmplări din propria copilărie. Astfel, prezenţa naratorului-personaj este evidenţiată prin folosirea verbelor şi pronumelor de persoana I, numărul singular şi plural. Atunci când propriile cuvinte sunt reproduse în vorbire directă sau narează propriile întâmplări, naratorul-personaj intervine prin comentarii precum: ziceam eu; zic eu, m-am frământat, începui, folosind verbe şi pro¬nume de persoana I, numărul singular. Dacă se referă la două dintre personajele textului: naratorul-personaj şi Zaharia, atunci sunt folo¬site verbe şi pronume la persoana I, numărul plural: ne duceam, auzeam noi, vedeam. Verbele şi pronumele de persoana a III-a sunt folosite pentru povestirea întâmplărilor legate de alte personaje din text: răspunse mama, zise tata. Chiar substantivele mama şi tata evidenţiază faptul că naratorul are şi rolul de personaj, deoarece rememorează pro¬priile amintiri din perspectiva adultului. Un alt element care justifică încadrarea acestui text în genul epic este prezenţa personajelor pe seama cărora sunt puse fapte şi întâm¬plări. Personajele au o identitate marcată prin substantive proprii, precum: Ioane (personajul-narator), Luca Moşneagu (vecinul), Zaharia lui Gâtlan (colegul de şcoală) sau substantive comune: mama, tata. Alături de naraţiune, dialogul conferă dinamism şi culoare, prin redarea replicilor personajelor. Limbajul este sursa umorului, iar prezenţa termenilor populari şi a regionalismelor (iştialaţi, megieşul, sclifoseşti, zburătăci, smârţoagele etc.) conferă un plus de realism faptelor şi întâmplărilor povestite. ÃŽn acest fragment este povestit momentul plecării din sat la şcoală. Ion (Nică) se împotriveşte iniţial dorinţei mamei sale de a-1 trimite la şcoală, în ciuda modului atractiv în care aceasta îi prezintă călătoria. Nică urmează să plece împreună cu Zaharia la şcoală, fiind duşi cu căruţa de către moş Luca. Pentru a descuraja atitudinea potrivnică a băiatului, mama lui Nică apelează şi la autoritatea tatălui său. Acesta îşi motivează decizia de a-1 trimite la şcoală pentru a deveni preot prin faptul că el este cel mai mare dintre fraţi şi astfel ar putea deveni sprijin pentru ceilalţi. Toată noaptea înain¬tea plecării, Nică îşi frământă mintea cum să o înduplece pe mama sa îl dea mai bine la mănăstire decât să plece din sat. Plecarea celor doi la şcoală are loc în dimineaţa zilei de Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Faptul că băieţii şi fetele din sat erau îmbrăcaţi frumos şi aveau bucurie pe feţe face despărţirea de sat şi mai grea, considerând plecarea asemenea unui exil, iar şcoala un loc în care se pierde vremea tinereţii. Deşi vede supărarea băieţilor, moş Luca este preocupat doar să îi ducă la locul stabilit şi să se întoarcă degrabă acasă. După un popas la podul de la Timişeşti, urcă înspre codrul Paşcanilor. După ce trec de munţi, cei doi băieţi înţeleg că înstrăinarea lor este hotărâtă pentru multă vreme. Tatăl lui Nică este unul dintre personajele conturate sumar în text. în ipostaza de tată, împovărat de o familie numeroasă şi de multe griji, reacţionează cu autoritate faţă de împotrivirea băiatului de a merge la şcoală. Solicitat de către soţia sa să îi spună băiatului ce se cuvine, ca să-şi ia nădejdea şi să-şi caute de drum, tatăl se arată posomorât. Replica scurtă mai rămâne vorbă despre asta? dovedeşte intransigenţa acestuia. înţelepciunea de părinte este pusă în evidenţă prin solidarizarea cu soţia sa, într-o atitudine comună faţă de mofturile băiatului. El reprezintă concepţia conform căreia părinţii trebuie să hotărască asupra a ceea ce este bine pentru copii: are să urmeze cum ştim noi, nu cum vrea doar nu-i de capul său! El este dominat de grija faţă de nevoile întregii familii, astfel încât consideră plecarea lui Nică la şcoală „un noroc". Fiind cel mai mare dintre fraţi, ar putea deveni un sprijin pentru ei în viitor. Prin vorbele şi atitudinea sa, tatăl lui Nică reprezintă modelul de părinte capabil să îl determine pe băiat să înţeleagă că nu-i chip de stat împotriva părinţilor. Nostalgia povestitorului după anii copilăriei este exprimată prin evocarea acestui moment legat de plecarea din sat la şcoala de la Socola. Lectura fragmentului m-a impresionat prin farmecul dialo¬gului şi al limbajului, comentariile pline de umor ale naratorului şi ale celorlalte personaje. Povestirea unui eveniment din propria viaţă devine, prin apel la memorie, un prilej de reflecţie cu privire la rostului şcolii şi la rolului părinţilor în destinul copiilor.
16.05.20073.8KB
ex libris, de tudor arghezi, genu¬lui liric deoarece în mod direct gânduri şi sentimenteIII. Poezia Ex libris, scrisă de Tudor Arghezi, aparţine genu¬lui liric deoarece exprimă în mod direct gânduri şi sentimente legate de preţuirea cărţii, obiect al civilizaţiei şi al culturii. Prezenţa eului liric este evidenţiată prin mărci lexico-gra¬maticale specifice: imagini artistice realizate cu ajutorul fi¬gurilor de stil, frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana a Ii-a, punctuaţie expresivă, adresarea directă. Structura este specifică textului liric: poezia este alcătuită din patru strofe, a câte patru versuri fiecare, a căror muzi¬calitate este realizată prin rima îmbrăţişată, ritmul iambic şi măsura de 10 silabe. Intensitatea sentimentelor exprimate de eul liric este evi¬denţiată încă din primul vers. Adresarea directă Carte fru¬moasă, cinste cui te-a scris arată că poetul dă viaţă cărţii, o personifică şi o consideră o fiinţă, căreia îi vorbeşte cu multă căldură. Prin intermediul cărţii, el i se adresează şi celui care a scris-o, exprimându-şi în mod direct respectul şi preţuirea. Versul încet gândită, gingaş cumpănită scoate în evidenţă două calităţi esenţiale ale cărţii, dar şi ale celui care a creat-o. Adverbul încet exprimă răbdarea şi truda necesare pentru scrierea unei cărţi, iar adverbul gingaş sugerează delicateţea şi grija cu care poetul gândeşte şi cumpăneşte fiecare cuvânt al cărţii. Cele două adverbe au valoarea unor epitete sugestive, aşezate înaintea verbelor la participiu. ÃŽn text, cartea are doi termeni de comparaţie: unul din regnul vegetal {Eşti ca o floare), iar celălalt din domeniul mu¬zicii {Eşti ca vioara). Prima comparaţie are menirea de a su¬blinia frumuseţea şi gingăşia cărţii, deoarece floarea simboli¬zează aceste calităţi. Comparaţia între carte şi vioară sugerea¬ză capacitatea cărţii de a da glas celor mai variate sentimente şi mai ales iubirii. Eul liric exprimă o atitudine de adâncă preţuire faţă de carte, pe care o protejează în căuşul palmelor şi pe care o tra¬tează cu toată delicateţea cuvenită unui obiect de artă. Strofele a treia şi a patra se referă în mod special la crea¬torul operei, la scriitor. Limbajul poetic este bogat în figuri de stil. Metafora un om de sânge sugerează viaţa care clocoteşte în cel care aspiră la idealuri înalte, simbolizate de pisc. Din noroi, adică din materia obişnuită, poetul poate plăsmui frumuseţi nebănuite. Poezia se încheie pe un ton trist: poetul trebuie să se sacrifice pentru a putea da viaţă operei de artă. Textul sfârşeşÂ¬te tot cu o adresare directă, cum a şi început. în versul Carte iubită, fără de folos asociază două noţiuni în aparenţă opuse. Locuţiunea adjectivală^arâ de folos exprimă inutilitatea cărţii, în sensul că ea nu este un bun care să aibă o folosinţă ime¬diată. Cartea nu dă răspunsuri la întrebări, ci naşte şi mai multe interogaţii, adică provoacă omul să se gândească la marile probleme ale vieţii. Poezia este un îndemn la lectură şi o odă închinată unei minuni a minţii omeneşti: cartea. Eu cred că cititorul nu tre¬buie să se lase indus în eroare de versurile din finalul poeziei, deoarece ele sunt „o capcană" prin care omului i se sugerează să se preocupe şi de spiritul său, nu doar de ceea ce aduce folos trupului.
16.05.20073.8KB
popa tanda, de ioan slavici, are ca temă unui preot de a schimba săi despre firul epic alIII. Nuvela Popa Tanda, scrisă de Ioan Slavici, are ca temă prezenta¬rea încercărilor unui preot de a schimba concepţia enoriaşilor săi despre muncă. ÃŽn firul epic al textului, apar mai multe personaje. Protagonistul este preotul Trandafir, personajele secundare sunt Marcul Florii Cucului, Cozonac Clopotarul şi soţia preotului; fiica, ginerele şi nepoţii sunt personaje episodice, iar sătenii reprezintă personajul colectiv. După cum reiese şi din titlu, preotul este personajul principal, idee confirmată ulterior de implicarea lui în toate etapele acţiunii şi prin faptul că intră în relaţie cu toate celelalte personaje. Textul începe cu prezentarea originii sale: este unul dintre cei doi copii ai dascălului Pintilie din Butucani {om bun şi cântăreţ vestit), de la care a moştenit unele calităţi şi darul preoţiei (ajunge şi el preot în satul natal). Sub aspect exterior, este descris în mod direct abia spre sfârşitul textului, fiind surprinsă vârsta respectabilă la care a ajuns: Dacă părul cărunt şi barba căruntă nu ar vesti vremea lui... Lipsa altor detalii de ordin fizic demonstrează faptul că preotul Trandafir este şi un perso¬naj simbolic: reprezintă chipul preotului cu dăruire pentru ceea ce face, cunoscându-şi bine misiunea de a modela sufletele oamenilor pe care-i „păstoreşte". Este un personaj complex, tipul omului care se zbate pentru progresul colectivităţii. Accentul cade pe portretul moral al acestuia, desprins atât prin mijloace directe, cât şi prin mijloace indirecte. în primul rând, în mod direct, în expoziţiune, printr-o enumeraţie, naratorul evidenţiază, cu admiraţie, câteva calităţi ale personajului - bunătatea, darul de a vorbi frumos, hărnicia, cumpătarea: Este om bun; a învăţat multă carte şi cântă mai frumos decât chiar şi răposatul tatăl său... Harnic şi grijitor om este părintele Trandafir. Sinceritatea manifestată în re¬laţia cu oamenii şi firea sa prea directă par a fi trăsături nepotrivite pentru un preot, idee relevată tot în mod direct de către narator: Minunat om ar fi părintele Trandafir, dacă nu l-ar strica un lucru. Este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată: prea de-a dreptul, prea verde-făţiş. Comportamentul prea deschis a dus la mutarea sa în Sărăceni, un sat situat pe Valea Seacă, nume sugestive pentru starea materială a localnicilor. Cele mai multe trăsături morale se desprind prin caracterizare indirectă, din fapte, vorbe, gesturi, relaţia cu celelalte personaje şi nume. Deşi observă starea jalnică a locurilor, dovedeşte maturitate şi simţ al realităţii. Pe de o parte, ştie că nu poate primi o altă parohie, fiindcă se pusese prea rău la protopop, iar, pe de altă parte, îşi dă seama că nu-şi poate abandona misiunea: îşi puse dar de gând ca s-o ieie precum i se face, să facă din nevoie drag şi să steie bucuros în Sărăceni. Conştientizând, de asemenea, faptul că bunăstarea unui preot depinde de bunăstarea oamenilor, îşi propune să facă din popo-renii săi oameni harnici. Perseverenţa lui este reliefată prin fapte şi prin vorbe. Având darul vorbirii, în prima duminică, este ascultat cu mare interes, ceea ce-i dă multe speranţe în privinţa reuşitei lui. Numai că, după un timp, enoriaşii încep a ocoli biserica, descumpănindu-1 pe moment. Firea sa hotărâtă este bine conturată, prin cuvinte populare, pline de duh: Părintele Trandafir e însă ca şi capra în grădina cu curechi. Când îl scoţi pe uşă, îţi intră prin gard. Aşadar, acesta nu renunţă la luptă, ba, mai mult, îşi schimbă tactica: începe a colinda uliţele şi casele oame¬nilor, ţinându-le predici, mai întâi cu vorbe blânde, apoi ironice şi bat¬jocoritoare: Cum a purces la sfaturi, la batjocuri, aşa acuma la ocări. Din toate acestea, însă, nu se alege decât cu porecla de Popa Tanda. Comportamentul său scoate la lumină conflictul interior, pe care îl trăieşte când îşi dă seama că încercările sale de a-i schimba pe săteni fuseseră zadarnice şi că familia lui ajunsese într-o stare jalnică. în mo¬mentele de intens zbucium interior, imploră divinitatea, plângând în biserică: începu să plângă greu şi cu suspin înăbuşit şi viforos. De ce plângea? înaintea cui plângea? Din gura lui numai trei cuvinte au ieşit: «Puternice Doamne! ajută-mă!» Relaţia cu mediul de viaţă şi cu sătenii accentuează trăsăturile morale şi evoluţia sa. în primul rând, mediul de viaţă determină o schimbare de atitudine: dintr-un om al vorbei se transformă într-un om al faptelor. Astfel, părintele, păstrându-şi aceeaşi ambiţie, începe a se îngriji înainte de toate de binele casei sale. Mai întâi, îşi lipeşte casa şi repară acoperişul cu împletituri din nuiele şi din trestie, stâr¬nind prima reacţie a sătenilor: Popa e omul dracului! şi trăind primele clipe de bucurie: popa petrecea bucuros pe-afară. Face apoi gard cu portiţă pe lângă casă şi, împreună cu preoteasa, lucrează grădina. Cu ajutoare, cultivă tot pământul, obţinând produsele necesare traiului. După un timp, împleteşte lese din nuiele din a căror vânzare câştigă bine, ceea ce duce la schimbarea situaţiei materiale a familiei. Pe parcursul textului, voinţa puternică şi caracterul hotărât al preotului sunt evidenţiate în mod special în relaţia cu personajul colectiv - sătenii. Drumul parcurs de acesta pentru a se impune în faţa oamenilor este lung şi dificil, dar nu fără rezultate. La un moment dat, este privit ca un străin în viaţa satului (omul dracului), dar la sfârşit (după ce sătenii îi urmează exemplul), este numit omul lui Dumnezeu. Admiraţia cu care oamenii vorbesc despre el (Ţine-l, doamne, la mulţi ani, că este omul lui Dumnezeu!) este un semn că părintele Trandafir îşi atinsese ţelul propus. Reuşise, aşadar, să-i urnească pe oameni din nepăsare, câştigase „bătălia" spirituală cu lenea sătenilor. Semnificative pentru caracterul complex al preotului sunt şi cele două nume. Trandafir, nume de floare, dezvăluie nu numai frumuse¬ţea sa morală, ci şi felul său de a vorbi prea direct (sugestie dată de spinii trandafirului). Porecla Tanda (care provine din verbul a tăndăli) exprimă eşecul trăit la un moment dat de acesta în lupta cu indiferenţa poporenilor (oprindu-i pe drum de câte ori îi întâlnea, umblând din casă în casă şi ţinându-le predici, dădea impresia că pierde vremea). Conştientizând faptul că-şi împlinise misiunea, la bătrâneţe, tră¬ieşte mulţumit alături de familie. Bucuria şi armonia ilustrate la sfârşit reflectă mesajul textului: credinţa în Dumnezeu şi perseverenţa îţi pot aduce linişte, menţinându-ţi, totodată, tinereţea sufletească. Anii trec, dar spiritul rămâne tânăr, dacă ştii să lupţi: Toate s-au schimbat; numai părintele Trandafir a rămas precum a fost: verde, vesel şi harnic. Aşadar, preotul apare ca un simbol al oamenilor hotărâţi şi di¬namici care obţin ce-şi propun, mai ales prin exemplul personal. Concluzia referitoare la personaj poate fi concentrată în proverbul: Omul sfinţeşte locul.
24.05.200723.5KB
InapoiInainte